După ce în septembrie anul trecut am vizitat Silverstone Museum, cu ocazia zilei mele de naștere, soția mea, fiind foarte încântată de tot ceea ce a văzut și experimentat, vine la mine cu următoarea întrebare:
Când va avea loc cursa din Anglia la Formula 1? Eu, mai în glumă, îi răspund cu o întrebare: De ce? Vrei să luăm bilete?
La care ea, foarte hotărâtă și decisă, îmi răspunde că da, chiar își dorește. Inițial, am rămas un pic surprins, deoarece și eu mi-am dorit de foarte mult timp să merg, doar că timpul și buzunarul îmi spuneau aproape de fiecare dată „Nu!”; așa că am decis până la urmă să facem un mic efort, am intrat pe site-ul oficial al circuitului și am analizat cele mai bune variante și cele mai bune locuri posibile de pe circuit, astfel încât să putem vedea și spectacol, și mașinile trecând în viteză prin dreptul nostru. Așa am decis că poate cea mai bună opțiune este înainte de virajul Copse, pe care piloții îl abordează adeseori cu pedala de accelerație călcată la maximum. Zis și făcut, tot ce ne-a mai rămas a fost să așteptăm scurgerea timpului până la eveniment. Am luat biletele doar pentru duminică, noi locuind relativ aproape de circuit (aproximativ 100 de km); noi am folosit serviciul Park and Ride , cu care am ieșit mult mai ieftin decât dacă am fi parcat la circuit, evitând, de asemenea, și aglomerația de la plecare.
Totuși, recomandarea mea ar fi, dacă există posibilitatea, să vă luați bilete pentru tot weekendul, pentru a avea timp să vizitați toate standurile existente, de la fan-shop și până la standurile cu mâncare și băutură. Am avut plăcerea, de asemenea, să admirăm standul celor de la Royal Army, aceștia având expuse diverse vehicule, de la elicoptere și până la vehicule amfibii, în fond, Silverstone nefiind altceva decât un fost aerodrom militar.
Cu cât kilometrii se scurgeau și destinația era din ce în ce mai aproape, cu atât emoțiile creșteau; din momentul în care am urcat în autobuzul ce urma să ne ducă la circuit și până la locul unde urma să coborâm, număram minutele, milele care se scurgeau cu încetinitorul. Nu știu alții cum sunt, dar pentru un fan care urmărește Formula 1 de peste douăzeci de ani, experiența primei curse văzute pe viu cu siguranță că rămâne ceva memorabil. Tot zgomotul, toată forfota de pe circuit și din jurul acestuia pot fi copleșitoare, dar tot ce trebuie să faci este să te lași dus de val și să trăiești momentul.
Poate că destinul a făcut ca prima cursă văzută pe viu să fie una care s-a disputat pe circuitul de la Silverstone, locul unde a început totul, pe data de 13 mai 1950, când s-a desfășurat prima cursă de Formula 1 din istorie, și pe circuitul care este considerat unul dintre cele patru clasice, alături de Monza, Spa și Monaco (probabil acestea sunt de bifat pe viitor).
Odată ajunși la circuit, ne îndreptăm spre tribuna unde avem locurile, alături de alți fani ai sportului și într-o mare multicoloră de tricouri ale echipelor, de la verdele Aston Martin până la papaya orange al celor de la McLaren sau roșul Ferrari, dedicat lui Hamilton. Am avut plăcerea să urmărim pentru început cursa F1 Academy, câștigată de „localnica” Alisha Palmowski, cursa de F2, câștigată de vecinul nostru bulgar Nikola Tsolov, iar pentru că așteptarea până la cursa de Formula 1 să nu fie prea lungă, am avut plăcerea de a vedea o demonstrație a mașinilor clasice, unde am putut admira modele legendare, precum McLaren MP 4/6, McLaren MP 4/4, Benetton B192 sau Jordan EJ12.
Odată cu parada piloților, care nu s-a desfășurat în modul clasic, cu piloții urcați pe platforma unui camion, ci a constat într-o cursă cu mașinuțe lego, un mod bun pentru aceștia de a se distra și a-și saluta publicul, știam că așteptarea va lua sfârșit, iar luminile de pe semaforul de pornire se vor stinge în curând.
În secunda în care luminile roșii s-au stins, zgomotul motoarelor și plutonul compact trecând prin fața noastră au fost la un cu totul alt nivel, un entuziasm pe care niciun ecran de televizor nu îl poate reda. Să vezi monoposturile trecând prin fața ta la Copse, cu accelerația călcată la podea, este o experiență aproape ireală. Totuși, pe măsură ce tururile se scurgeau, tacticile echipelor s-au așezat și cursa a devenit destul de liniștită, dar am avut totuși plăcerea să vedem câteva depășiri pe linia dreaptă, înainte de virajul Copse. Per total, cursa a fost mult mai liniștită față de ce oferea Silverstone în anii trecuți, singurele evenimente notabile fiind abandonul lui Nico Hülkenberg, al cărui motor a scos un zgomot ciudat chiar înainte de a se opri în fața noastră, plus abandonul lui Max Verstappen, care a scos Safety Car-ul pe circuit, cursa terminându-se sub luminile acestuia, cu victoria lui Charles Leclerc, urmat de „localnicii” George Russell și Lewis Hamilton.
Când steagul în carouri a fluturat și sunetul motoarelor s-a stins treptat, am realizat că tot efortul și fiecare minut de așteptare au meritat pe deplin. Chiar dacă am avut parte de o cursă mai slabă, experiența în sine a fost absolut superbă. Silverstone ne-a oferit o atmosferă de neegalat, iar decizia de a sta la Copse a fost una de nota zece, mașinile trecând prin fața noastră la o viteză care pur și simplu îți taie respirația.
Privind înapoi, nu pot decât să-i fiu recunoscător soției mele pentru acel impuls curajos din septembrie; fără ea, acest vis ar fi rămas, probabil, tot în faza de „poate la anul”. Prima cursă văzută pe viu a fost cu adevărat memorabilă, iar povestea noastră cu Formula 1 cu siguranță nu se oprește aici.
