Puține porțiuni din vreun circuit au dobândit un statut legendar precum Eau Rouge. Recunoscută pentru combinația sa unică de viteză, schimbare bruscă de nivel și precizie, această secțiune a devenit un adevărat simbol al motorsportului și un reper al curajului și măiestriei piloților. De-a lungul deceniilor, Eau Rouge a fost scena unor momente memorabile, contribuind decisiv la identitatea și prestigiul circuitului de la Spa-Francorchamps.
Anii '50
Secțiunea Eau Rouge își datorează numele pârâului cu apă roșiatică, bogată în fier, care trece pe sub circuit și este prezentă în toate configurațiile pistei de la Spa utilizate în Campionatul Mondial de Formula 1 din 1950. În forma sa inițială, din anii 1920, Eau Rouge era un viraj strâns la stânga urmat de un ac de păr. Pentru a crește viteza medie a circuitului, această porțiune a fost reproiectată într-o succesiune rapidă de viraje în urcare, devenind una dintre cele mai spectaculoase și emblematice secțiuni din motorsport.
Anii '60
În anii 1960, configurația secțiunii Eau Rouge a rămas aproape neschimbată, singurele modificări vizibile fiind amplasarea unor panouri publicitare pe pod. Măsurile de siguranță erau însă minime, iar exteriorul virajului era mărginit de un zid de piatră, fără zone de degajare. Periculozitatea secțiunii este ilustrată de incidentul relatat de Jim Clark, care, în timpul antrenamentelor din 1966, s-a trezit față în față cu un monopost care circula pe circuit cu o viteză mult mai mică, evitând în ultimul moment un impact grav.
Anii '70
Din cauza vitezelor tot mai mari, a suprafeței degradate a pistei și a nivelului redus de siguranță, Marele Premiu al Belgiei din 1969 a fost anulat. Cursa a revenit în 1970, după instalarea barierelor de protecție de tip Armco și a gardurilor de siguranță în zona Eau Rouge. Totuși, aceasta a fost ultima ediție desfășurată la Spa timp de 13 ani, competiția fiind mutată pe alte circuite. În 1979, traseul original, format din drumuri publice, a fost scurtat de la 14,1 km la configurația actuală, iar abia în anul 2000 circuitul a devenit complet dedicat competițiilor automobilistice.
Anii '80
După opt ediții consecutive desfășurate pe circuitul Zolder, Marele Premiu al Belgiei a revenit la Circuit de Spa-Francorchamps în 1983, iar din 1985 a redevenit o prezență permanentă în calendarul Formulei 1. Secțiunea Eau Rouge și-a păstrat configurația, fiind aduse doar îmbunătățiri de siguranță, precum extinderea zonelor de degajare, modernizarea barierelor Armco, instalarea barierelor din anvelope și modificarea bordurilor. În același an, Stefan Bellof și-a pierdut viața în această zonă în timpul unei curse de anduranță, eveniment care a determinat implementarea unor măsuri suplimentare de siguranță în anii următori.
Anii '90
În anii '90, Eau Rouge a fost scena mai multor accidente spectaculoase. În 1993, Alex Zanardi a scăpat fără răni grave după ce monopostul său a suferit o defecțiune mecanică și a lovit barierele.
După accidentul fatal al lui Ayrton Senna din 1994, secțiunea a fost modificată temporar prin introducerea unei șicane, însă configurația originală a revenit în sezonul următor, alături de măsuri suplimentare de siguranță.
La sfârșitul deceniului, îmbunătățirile aerodinamice ale monoposturilor au făcut posibilă parcurgerea virajului cu accelerația complet apăsată, consolidând reputația Eau Rouge ca una dintre cele mai rapide și provocatoare secțiuni din Formula 1.
Anii 2000
La începutul anilor 2000, în cadrul lucrărilor de modernizare dedicate creșterii siguranței, zona de pietriș din exteriorul secțiunii Eau Rouge a fost înlocuită cu asfalt, ieșirea secundară de la linia boxelor a fost mutată pe interiorul virajului, iar bordura de la ieșirea din Raidillon a fost aplatizată. Aceste modificări au permis piloților să abordeze secțiunea cu viteze și mai mari, reducând totodată riscul unor accidente provocate de pierderea controlului la ieșirea din viraj.
Deși unii piloți au considerat că aceste schimbări au diminuat dificultatea și caracterul spectaculos al Eau Rouge, majoritatea au fost de acord că secțiunea continua să reprezinte o provocare importantă. Odată cu dezvoltarea aerodinamicii monoposturilor și schimbarea regulamentului tehnic din 2006, virajul a devenit mai ușor de parcurs în condiții ideale, însă pe pistă umedă, cu rezervorul plin sau în cazul unei defecțiuni mecanice, Eau Rouge a rămas una dintre cele mai dificile și periculoase porțiuni ale calendarului Formulei 1.
2010-Prezent
Din 2010 încoace, configurația secțiunii Eau Rouge a rămas în mare parte neschimbată, însă evoluția tehnologiei monoposturilor a influențat modul în care aceasta este abordată. Introducerea sistemului F-duct în 2010 i-a obligat pe unii piloți să parcurgă virajul cu o singură mână pentru a activa dispozitivul aerodinamic, iar odată cu introducerea DRS în 2011, utilizarea acestuia în Eau Rouge a fost interzisă din motive de siguranță. Începând cu sezonul 2014, odată cu introducerea noii generații de unități de putere, piloții au considerat din nou că Eau Rouge reprezintă o provocare autentică, mai ales în condiții de ploaie.
În perioada 2021–2022, zona Eau Rouge a fost modernizată prin extinderea zonelor de degajare cu pietriș și îmbunătățirea barierelor de protecție, fără modificarea configurației virajului. Astfel, deși standardele de siguranță au evoluat semnificativ, esența acestei secțiuni a rămas neschimbată.
Mai mult decât un viraj, Eau Rouge!
