Știați că am avut Formula 1 în România? Și nu mă refer la comunitatea de fani F1. Ce-i drept, nu se numea chiar Formula 1, ci Formula Easter, cunoscută pe meleagurile noastre drept Cupa Păcii și a Prieteniei. Știu, un nume pompos, dar nu vă lăsați păcăliți de izul comunist, căci acei piloți și ingineri au făcut multe, cu resurse puține.
Formula Easter a apărut ca reacție la creșterea popularității F1 în Occident și a cuprins curse din 1972 până în 1988. Bineînțeles, monoposturile nu se supuneau regulilor FIA, ba chiar organizatorii curselor sovietice interziceau folosirea de componente străine. Totul era de fabricație autohtonă. Pe de altă parte, statele comuniste nu și-au permis să investească prea mult în aceste monoposturi, astfel că, majoritatea costurilor au fost suportate de ingineri și piloți pasionați de adrenalina curselor. Specificațiile vehiculelor erau modeste, iar motoarele erau aduse de pe modele de oraș, precum Dacia 1300, Polski Fiat 125p, Skoda 105 sau Wartburg 353. Acestea produceau doar 70-75 cp în medie, dar erau îmbunătățite până la 120-140 cp. Cele mai titrate echipe au venit din RDG și Estonia, țări care au fost mai apropiate de Occident, inclusiv în domeniul tehnologic.
În România, interesul pentru cursele cu motor a apărut mai ales la finalul anilor '70, iar primele contribuții românești la Formula Easter au fost abia în anii '80, în plin regim de austeritate. În 1979, inginerii Wilhelm Kulpinsky și Nabosnyi Ludovic au construit la Oradea primul monopost pur românesc, folosind elemente preluate de la un Fiat 600.
Au vrut apoi să aducă mașina și în Formula Easter, dar regulile nu permiteau elemente de pe mașini străine. Așa că, cei doi au început construcția unui al doilea monopost, cu motor Dacia, în ianuarie 1980. În iulie, au concurat cu el într-o cursă națională de viteză în coastă. Totuși, trebuie menționat că au avut nevoie de ajutorul inginerului clujean Laurențiu Moldovan.
Acesta a început să lucreze personal la un monopost pe care l-a finalizat în octombrie, numindu-l LGM1, devenind primul vehicul românesc care a luat startul unei curse de Formula Easter. Edwin Keleti, cel care a început de curând un proces de restaurare al vehiculului, declara: „ La prezentarea oficială și în primele curse mașina a avut motor și cutie de viteze de Renault 8 Gordini, cu o putere de circa 110-120 CP, cutie cu 5 viteze cu rapoarte scurte, pentru ca apoi să treacă pe mecanică de Dacia 1300 pentru a putea fi conformă regulamentului de Formula Easter .”
Trebuie menționat că statul român nu s-a implicat în a sprijini eforturile inginerilor- piloți, iar resursele erau greu de găsit. LGM1 a fost primul dintr-un șir lung de vehicule românești care au concurat în Cupa Păcii și a Prieteniei, fiind realizate cu materiale ieftine și puține, după orele de program de lucru normal. Eugen Peteanu, Tiberiu Gedeon, Tiberiu Curciu, Mircea Ponta, Constantin Gherghel, Aurel Tutuianu au fost cațiva dintre piloții care au reușit să concureze în Formula Easter. Laurențiu Moldovan și Eugen Peteanu au fost chiar decorați cu titlul de Maestru al Sportului.
Bineînțeles, entuziasmul românesc dedicat curselor cu motor a dus la găzduirea unor etape de Formula Easter pe meleagurile noastre, mai exact patru la Reșița și una la Galați. Mai mult, cursa din 1986 de la Reșița a fost câștigată de Nicu Grigoraș.
În anii '90, mulți piloți de Formula Easter au ajuns în Formula Ford, iar în România am mai putut vedea monoposturile în curse naționale de viteză în coastă.
Laurențiu Moldovan, după o carieră de 40 de ani fără o zi, lipsită de accidente, a trecut în neființă în 2008, în urma unui incident petrecut la etapa Cupa Reşiţa a Campionatului Naţional de Viteză în Coastă.
A rămas însă în viață Wilhelm Kulpinsky, care a păstrat încă un monopost tip Formula Easter în stare funcțională. Interviul și prezentarea vehiculului pot fi văzute pe Youtube.
Din fericire, încă există interes pentru această latură a sportului cu motor românesc, iar un proiect important în acest sens este cel al Universității Politehnica, Centrul Universitar Pitești, care a restaurat vehiculul ce l-a purtat pe Gheorghe Cioacă în mai multe etape din Cupa Păcii și a Prieteniei. Monopostul original avea următoarele specificații: cutia de viteze de Dacia 1300, amortizoarele, de Dacia, au fost modificate. Monopostul Easter dispunea de o cutie de Dacia 1300 în 5 trepte, modificată din punct de vedere al rapoartelor de transmitere și grup conic, iar șasiul a fost conceput la UCM Reșița pentru a primi un motor de Dacia 1400 cm3, ulterior motor Lada 1600 , 80 CP, 9000 rot/min.
Vehiculul restaurat are ca performanțe o viteză de top de 220 km/h și o accelerație 0- 100 de 10s.
Încet, încet, timpul și-a spus cuvântul, iar multe povești ale aventurilor de pe circuit au rămas neîmpărtășite. Dar, celui care cercetează cu atenție i se dezvăluie încă ecouri ale trecutului…
Echipă românească pregătită pentru cursa de la Riga 1986
