Lance Jacob Strulovitch, acest „Zece negri mititei” transformat în: „Și din 10 n-a mai rămas nici unul”: Lance Stroll. Crescut cu sirop de arțar în loc de lapte și în cel mai pufos puf dintre toate pufurile existente. Puf! Atât de repede îi povestești întreaga carieră în Formula 1. Cât ai zice: „puf”. Ținut în puf de către bogătașul Lawrence Stroll, daddy boss-ul de la Aston Martin F1 Team. Extrapolând nesimțit, acest puf vine și din partea mamei sale, belgiancă. Pentru ce este cunoscută Belgia? Ciocolată, bere și vafe ( waffles ). Produse care au consistența de „puf”. Ciocolata belgiană se topește „puf” în gură, vafele sunt „puf”, iar spuma berii belgiene e, practic, definiția vizuală a cuvântului „puf”. Și, ca să încheiem cu un calambur complet nejustificat, dar satisfăcător: vă place varza de Bruxelles? Nu de alta, dar al nostru candidat... e cam varză.
Cariera lui este, de altfel, una dintre marile demonstrații ale faptului că succesul poate avea definiții foarte creative. Stroll a ajuns în Formula 1 în 2017, după ce câștigase Formula 3 Europeană, ceea ce sună foarte bine dacă nu te uiți prea atent la context și nu începi să întrebi cine a finanțat călătoria până acolo. Dar să lăsăm răutățile. Băiatul a avut rezultate. A venit pe podiumul de la Baku, Azerbaijan, apoi au mai venit două podiumuri și un pole position. A existat, deci, un moment în care Lance Stroll chiar părea că se pregătește să devină cineva. Problema este că acest moment a rămas cam ca rudele care vin la nuntă, fac o poză, mănâncă sarmalele și pleacă înainte de tort. Sau, mai rău, fug înainte să se strige darul.
Pentru că, după 204 Grand Prix-uri, Stroll are trei podiumuri, zero victorii și un singur pole. Iar în 2026, după 15 curse, bilanțul arată ca un formular completat de cineva care a uitat să apese „Save”: zero puncte, zero clasări în top 10, dar 10 abandonuri. Sâmbătă a marcat DNF-ul numărul 10, în turul 9. N-a luat Baku, săracu’.
Și, să-l numim cel mai banal pilot din istoria Formulei 1 ar fi nedrept. Istoria acestui sport este mult prea generoasă cu mediocritatea. Au existat piloți care au intrat în F1 cu mai mult entuziasm decât talent și au ieșit după câteva curse, lăsând în urmă doar niște fotografii, o statistică și câțiva mecanici traumatizați. Lance a reușit ceva mult mai complicat: a transformat mediocritatea într- un proiect pe termen lung.
Poate că aceasta este, de fapt, adevărata măreție a lui Lance Stroll. Nu viteza. Nu constanța. Nu rezultatele. Continuitatea. Într-un sport în care fiecare loc de pe grilă este vânat de oameni care au visat din pruncie să ajungă acolo, Lance a descoperit secretul suprem: nu trebuie neapărat să cucerești castelul dacă ai deja cheia de la ușa aia din spate.
Și astfel, după sute de curse, Lance Jacob Strulovitch rămâne acolo unde îl știm: în Formula 1, undeva între „poate” și „cum, Doamne iartă-mă?”
Așa că nu, Lance Stroll nu e neapărat cel mai jalnic pilot din istoria Formulei 1. E doar cel mai bine finanțat argument împotriva meritocrației, îmbrăcat într-un costum ignifug. Iar asta, în lumea asta, chiar e un fel de record.
