Divina Mary Galica, astăzi în vârstă de 82 de ani, este a treia femeie ce a concurat în Formula 1. Născută în Marea Britanie pe 13 august 1944, Divi, așa cum este alintată, are o poveste demnă de a fi ecranizată. Și-a pierdut tatăl la scurt timp după a șasea aniversare, acesta având probleme cu inima. Wladyslaw, de origine poloneză, era al doilea soț al mamei ei, June, primul murind în război, situație destul de frecventă în acei ani. Divina este al treilea din cei șase copii ai cuplului, părinții ei cunoscându-se la Parcursul său către Formula 1 nu a fost tocmai previzibil, Londra, unde tatăl ei lucra pentru MI5 și era ea fiind o schioare de succes până să urce într-un un soi de spion, după cum ea însăși declară. monopost de F1. A participat la probele de coborâre și slalom la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1964, 1968 și 1972, de două ori fiind chiar căpitanul echipei Marii Britanii. În plus, pentru o scurtă perioadă de timp a deținut recordul de viteză la coborâre de 125 mph.
Parcursul său către Formula 1 nu a fost tocmai previzibil, ea fiind o schioare de succes până să urce într-un monopost de F1. A participat la probele de coborâre și slalom la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1964, 1968 și 1972, de două ori fiind chiar căpitanul echipei Marii Britanii. În plus, pentru o scurtă perioadă de timp a deținut recordul de viteză la coborâre de 125 mph.
Datorită mamei sale, încă de când avea 4 ani, Divi și-a descoperit priceperea și pasiunea pentru schi. Tatăl său fiind bolnav, mama era cea care lua copii în excursii la schi, în Elveția. Divina Mary a fost astfel descoperită de Ros Hepworth sub îndrumarea căruia a început să participe în competiții pentru junori, având rezultate foarte bune. Apoi, parcursul său către Jocurile Olimpice a decurs firesc.
După Jocurile Olimpice de Iarnă din 1972 de la Sapporo, Japonia, s-a retras din competiții și se ocupa de un magazin de echipament de schi, împreună cu Gina Hathorn, fostă schioare și ea, când a primit, din senin, o invitație de la John Webb de a participa la o cursă a celebrităților pe circuitul Outlon Park. Avea 30 de ani și nicio idee despre ce avea să îi rezerve viitorul.
Mărturisea, cu sinceritate, că până la momentul respectiv nici măcar nu vizionase o cursă, cu atât mai puțin să fi concurat în una. A acceptat propunerea lui Webb de a concura, și nu mică i-a fost surpriza când a terminat pe locul 2, fiind întrecută doar de Chay Blyth. A prins gustul vitezei și pe patru roți, nu doar pe schiuri, iar după ce a luat cursuri de pilotaj a început să concureze în Formula Ford.
La îndemnul lui John are parte de prima ei încercare de a lua startul într-o cursă de Formula 1, la Marele Premiu al Marii Britanii, la Brands Hatch, în 1976. Monopostul ei era mult sub nivelul celorlalte și nu reușește să treacă de etapa calificărilor, însă în ciuda eșecului său, rezultatele obținute nu sunt chiar catastrofale. Reușește un tur de circuit cu o secundă mai bun decât al lui Mike Wilds și cu două secunde peste Lella Lombardi.
Divi cea „oribil de superstițioasă” readuce cu ocazia asta numărul 13 în Formula 1, ea considerându-l norocos, fiind născută în acestă dată. Numărul era evitat de piloți și de FIA încă din 1926 când Giulio Masetti și-a pierdut viața într-un accident pilotând un Maserati, purtând numărul 13.
Pe parcursul celor două sezone în care ia contact cu Formula 1, 1976 și 1978, are trei încercări, din păcate nereușite, de a lua startul într-o cursă de F1. Cariera ei în motorsport nu se rezumă însă doar la F1, ea participând și în alte competiții motorizate. Mai mult, în 1979 își înființează propria echipă, cu bani împrumutați de la bancă, pentru a participa la Aurora AFX British F1 Championship. Bugetul nu îi permite să încheie niciunul dintre sezoanele `79 sau `80, însă obține două rezultate meritorii, un loc 5 pe circuitul de la Donnington (1979) și un loc șase pe Oulton Park (1980). Continuă să concureze în diferite categorii până spre finalul anilor `90.
Revine în 1992 în sportul care a consacrat-o participând la o demonstrație de schi viteză la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Albertville, Franța. În 2021, la 77 de ani, își vinde majoritatea bunurilor, chiar și trofeele câștigate la schi, și se mută într-o rulotă în Sebrig, Florida.
