Cursa care nu s-a terminat când trebuia
În dimineața zilei de 12 decembrie 2021, în Abu Dhabi, nimic din ceea ce se întâmplase în acel sezon nu mai conta în felul în care contase până atunci. Toate victoriile, toate înfrângerile, toate depășirile, toate incidentele și toate momentele în care Lewis Hamilton și Max Verstappen își răspunseseră unul altuia de-a lungul anului se adunaseră într-o singură cursă, pe un circuit luminat de soarele care cobora încet peste Yas Marina. Era ultima etapă a sezonului, iar cei doi ajunseseră acolo cu același număr de puncte, lucru care transforma fiecare metru al circuitului într-o parte din lupta pentru campionat. Unul dintre ei urma să plece din Abu Dhabi campion mondial, iar celălalt urma să rămână cu gândul că, dacă lucrurile s-ar fi întâmplat puțin diferit, istoria ar fi putut avea un alt nume în dreptul titlului.
Pentru Lewis Hamilton, miza era uriașă chiar și după standardele unei cariere care părea deja desprinsă dintr-o poveste. Avea șapte titluri mondiale, egalând recordul lui
Michael Schumacher, și se afla la o singură cursă de a deveni primul pilot din istoria Formulei 1 cu opt campionate. În plus, venea după o perioadă în care reușise să întoarcă din nou balanța în favoarea lui, câștigând cursele din Brazilia, Qatar și Arabia Saudită, iar felul în care pilotase în acele săptămâni arătase că, indiferent câți ani trecuseră și indiferent cât de puternic devenise Verstappen, Lewis încă știa cum să apară exact atunci când presiunea era cea mai mare.
De partea cealaltă se afla Max Verstappen, iar dacă Hamilton reprezenta experiența unui campion care știa deja cum se câștigă un titlu, Verstappen reprezenta foamea unui pilot care își petrecuse întreaga carieră așteptând momentul în care urma să devină campion. Era rapid, curajos și uneori atât de agresiv încât părea că nu acceptă ideea că există un loc pe circuit pe care nu îl poate ocupa. În 2021, însă, această agresivitate se întâlnise pentru prima dată cu experiența lui Hamilton, iar între cei doi se formase o rivalitate care depășise cu mult o simplă luptă pentru puncte. Erau doi piloți extraordinari, doi oameni foarte diferiți, care ajunseseră să creadă că titlul le aparține.
Verstappen pleca din pole position, cu Hamilton alături, iar atunci când luminile s- au stins, olandezul a avut un start suficient de bun pentru a încerca să își păstreze poziția. Lewis însă a reacționat imediat și, înainte ca primul viraj să devină cu adevărat clar, Mercedes-ul său era deja în fața Red Bull-ului. Verstappen a încercat să recupereze poziția printr-o manevră agresivă, iar Hamilton a fost nevoit să iasă larg și să revină pe circuit, lucru care a stârnit imediat discuții despre „dacă” Lewis câștigase sau nu un avantaj prin ieșirea în afara pistei. Pentru Hamilton și Mercedes, însă, mesajul era simplu: nu aveau de gând să lase cursa să le scape din mâini încă din primul viraj.
Pe măsură ce tururile treceau, Lewis a început să facă ceea ce știa să facă atât de bine. Nu încerca să transforme fiecare viraj într-un spectacol și nu avea nevoie să demonstreze nimic nimănui; pur și simplu își construia cursa, tur după tur, cu o disciplină pe care o dobândești numai după ani în care ai fost obligat să iei aceleași decizii sub o presiune enormă. Mercedes-ul avea un ritm foarte bun, iar Hamilton începea să se desprindă, în timp ce Verstappen și Red Bull încercau să găsească o soluție care să le permită să reintre în luptă.
Red Bull a încercat strategia diferită și l-a chemat pe Verstappen la boxe pentru pneuri noi, sperând că avantajul de aderență îi va permite să recupereze pe final.
Mercedes a rămas calm, iar Hamilton a continuat să conducă, pentru că în acel moment poziția pe circuit era mai importantă decât orice avantaj teoretic pe care l-ar fi putut obține printr-un pit stop. Cursa începea să capete o formă care îi era favorabilă lui Lewis, însă Red Bull mai avea o armă, iar acea armă se numea Sergio Pérez.
Când Hamilton a ajuns în spatele mexicanului, ceea ce părea să fie doar o problemă de câteva secunde s-a transformat într-o luptă care a avut o importanță enormă pentru desfășurarea cursei. Pérez s-a apărat cu o determinare extraordinară, iar Lewis, deși avea o mașină foarte rapidă, nu a putut trece imediat. În acele momente, Verstappen a reușit să se apropie, iar diferența care fusese construită cu atâta muncă s-a micșorat. Pentru câteva minute, părea că Red Bull reușise să schimbe din nou povestea, iar fiecare fan Mercedes trebuia să privească monitorul și să spere că Hamilton va găsi o cale să treacă.
Și Lewis a găsit-o.
A trecut de Pérez, iar după ce a scăpat de el, ritmul lui a revenit. În loc să se lase afectat de timpul pierdut, Hamilton a început din nou să se îndepărteze de Verstappen, iar ceea ce fusese o cursă strânsă devenea, încet, o cursă pe care Lewis o controla. Cu aproximativ zece tururi înainte de final, avantajul său ajunsese la aproximativ douăsprezece secunde și, pentru cei care îl susțineau, exista în sfârșit sentimentul acela pe care îl ai atunci când vezi că pilotul tău face totul corect: nu mai era nevoie de magie, nu mai era nevoie de noroc, ci doar ca mașina să continue să funcționeze și ca pista să rămână liberă.
Apoi, în turul 53, Nicholas Latifi a pierdut controlul Williams-ului său și a ajuns în bariere, iar într-o singură clipă cursa pe care Hamilton o construise cu atâta răbdare s-a schimbat complet. Safety Car-ul a intrat pe circuit, iar cele aproximativ douăsprezece secunde care îl despărțeau pe Lewis de Verstappen s-au evaporat. În acel moment, pentru prima dată după multe tururi, Hamilton nu mai controla ritmul cursei; trebuia să aștepte să vadă ce decide direcția de cursă și ce avea să facă Red Bull.
Verstappen nu a ezitat și a intrat la boxe pentru pneuri soft noi, ceea ce era o alegere logică din punct de vedere strategic, deoarece dacă mai rămânea un singur tur de cursă după retragerea Safety Car-ului, avantajul pneurilor proaspete putea deveni decisiv. Hamilton, în schimb, nu putea face același lucru fără să piardă prima poziție, iar Mercedes a ales să îl țină pe circuit. Din punct de vedere strategic, era o alegere care avea sens: Lewis conducea, iar dacă Safety Car-ul ar fi rămas până la final, Hamilton ar fi câștigat cursa și, implicit, campionatul. Problema era că nimeni nu știa exact când și în ce condiții avea să se încheie neutralizarea.
În fața lor se aflau câteva mașini care aveau un tur în urmă, iar regulile existente atunci prevedeau o procedură pentru ca aceste mașini să poată reveni în același tur cu liderii înainte ca Safety Car-ul să dispară. Aici începe partea care avea să transforme Abu Dhabi 2021 dintr-o cursă extraordinară într-unul dintre cele mai discutate momente din istoria Formulei 1. Race Control a permis celor cinci mașini aflate între Hamilton și Verstappen să treacă de lideri, dar nu tuturor mașinilor care aveau un tur în urmă, iar imediat după aceea s-a transmis că Safety Car-ul va intra la boxe la sfârșitul acelui tur.
Pentru Hamilton, timpul parcă s-a oprit.
Nu mai era vorba despre câteva tururi în care să își construiască un avantaj, pentru că acel avantaj dispăruse deja; nu mai era vorba despre o strategie pe termen lung și nici despre posibilitatea de a răspunde la un atac. Tot ceea ce construise de-a lungul cursei urma să fie apărat într-un singur tur, împotriva unui Verstappen care avea pneuri soft noi și care știa că aceasta era probabil ultima lui șansă.
Hamilton știa că nu își poate permite să-i ofere lui Verstappen nicio șansă, iar Max, conștient că titlul îi putea scăpa, a atacat imediat și l-a depășit, profitând de avantajul pneurilor. Deși Verstappen nu a avut nicio vină pentru accidentul lui Latifi sau pentru deciziile Race Control, el a profitat de oportunitatea oferită și a câștigat cursa și primul său titlu mondial. Pentru Hamilton, însă, dezamăgirea a fost uriașă, deoarece își construise un avantaj important și era foarte aproape de al optulea titlu, înainte ca situația să se schimbe dramatic în ultimele tururi. Astfel, Abu Dhabi 2021 a devenit atât povestea unui Verstappen care nu a renunțat și a profitat de ultima șansă, cât și a unui Hamilton care a pierdut titlul în circumstanțe controversate, fără ca această înfrângere să-i diminueze statutul de unul dintre cei mai mari piloți din istoria F1.
Dacă povestea s-ar fi terminat altfel, Abu Dhabi 2021 ar fi fost amintit drept ziua în care Lewis Hamilton a devenit pentru a opta oară campion mondial și a trecut definitiv de Schumacher în recordurile care dominau Formula 1. Poate că fotografia lui cu trofeul în brațe ar fi devenit imaginea unui nou record și poate că astăzi am fi vorbit despre acea cursă cu totul altfel. Dar nu așa s-a întâmplat.
În schimb, rămâne imaginea lui Hamilton după cursă, retras și dezamăgit, în timp ce în cealaltă parte a circuitului Verstappen își sărbătorea primul titlu.
Rămâne imaginea a doi piloți care, într-un sezon cum Formula 1 nu mai văzuse de mult, au împins sportul până la limita emoției și au creat o rivalitate care avea să le definească amândurora carierele.
Iar pentru cei care l-au susținut pe Lewis, Abu Dhabi va rămâne probabil mereu locul în care al optulea titlu a fost atât de aproape încât aproape că îl puteai atinge, înainte ca totul să dispară într-un singur tur. Nu pentru că Verstappen nu ar fi fost suficient de bun. Ci pentru că Lewis Hamilton fusese atât de bun aproape toată ziua încât, atunci când totul s-a schimbat în ultimele minute, sentimentul de nedreptate a fost imposibil de ignorat.
Și poate că acesta este motivul pentru care, chiar și după ani, când cineva spune doar două cuvinte — „Abu Dhabi” — mulți fani ai Formulei 1 nu se gândesc la circuit, la hotelurile din jurul lui Yas Marina sau la ultima cursă a unui sezon. Se gândesc la acel ultim tur. La Lewis în față. La Max în spate. La Safety Car-ul care intră. La cele câteva secunde în care un campionat întreg pare să își țină respirația. Și la momentul în care un titlu mondial își schimbă mâinile.
