Dragi tovarăși, când vă gândiți la Formula 1, vă gândiți la vest, deoarece motorsportul nu era o preocupare a țărilor comuniste, nu? Și n-ați avea dreptate, deoarece nici blocul estic nu a putut rezista fascinației motorsportului.
Bernie Ecclestone, după ce a ajuns la cârma Formulei 1, a dus-o spre un succes comercial nemaivăzut până atunci pentru o serie de motorsport. El, ca un adevărat afacerist, a depistat o piață neatinsă. În timp ce Formula 1, de mai mult de 30 de ani, concura în europa de vest, nu s-a atins deloc de blocul estic. Ecclestone și-a dorit să extindă F1 dincolo de cortina de fier. După răsunătorul succes al Jocurilor Olimpice de la Moscova, din anul 1980, a știut că trebuie cu orice preț să aducă F1 în Uniunea Sovietică. În următorul an, el a trimis o scrisoare autorităților sovietice în vederea unor posibile negocieri pentru organizarea unui Mare Premiu al Uniunii Sovietice.
Ați putea crede că sovieticii nu ar fi fost interesați de un eveniment atât de „capitalist”, însă v-ați înșela. Ei au început a lua în mod serios în considerare să organizeze cursa. Unul dintre principalele motive a fost suportul arătat de Leonid Afanasiev, președintele Institutului Automobilistic și Rutier al Moscovei. Ecclestone, pentru a fi pe placul autorităților sovietice, era dispus să permită organizarea pe un circuit stradal, astfel, scutind statul sovietic (a cărei economie stagna) de cheltuielile masive pentru construirea circuitului.
Așadar, planul cel mai aproape de înfăptuire a fost un circuit stradal în Moscova pe dealurile Lenin. Discuțiile au ajuns într-un stadiu așa de avansat, încât Eclestone în mod pripit a inclus Moscova în calendarul preliminar al anului 1983. Totuși, cele două realități diferite, cea a Formulei 1 și cea a statului sovietic au creat probleme care au făcut ca acest mare premiu să rămână doar la stadiul de idee. Au apărut mai multe probleme, precum imaginea sportului care părea a fi un sport de lux al lumii burgheze, incompatibil cu ideologia marxistă a partidului.
Politicienii de la Moscova, cu excepția lui Afanasiev, nu se arătau prea entuziasmați de ideea cursei. De asemenea, poate cea mai mare problemă a fost lipsa unei echipe sovietice.
Rușii urmau să se uite la străini capitaliști concurând pe străzile lor, ceea ce nu încânta oficialii partidului. Bernie Ecclestone a încercat să remedieze situația oferind un monopost Brabham, unul dintre cele mai performante la momentul acela, pentru a concura. Totuși, această soluție nu a încântat prea mult: dacă ar fi acceptat să împrumute un monopost, ar fi făcut ingineria vestică să pară superioară celei sovietice. Lovitura care a practic a pus capăt oricărei speranțe, a fost moartea lui Afansiev, în 1982, deși, discuțiile au continuat și după, însă fără sorți de izbândă.
Din 1984, era clar că Uniunea Sovietică nu mai reprezenta o posibilitate realistică pentru organizarea unei curse după cortina de fier. Dar Bernie nu a renunțat la idee, ci a început să caute o nouă gazdă. Următoarea țintă a apărut aproape aleatoriu. Unul dintre organizatorii Marelui Premiu al Braziliei era de origine maghiară, așa că el a sugerat țara lui nativă. Ungaria era o țintă atractivă, deoarece, asemănător Iugoslaviei, regimul maghiar era mult mai deschis către vest comparativ cu restul blocului estic. Ideea unui mare premiu în aceea țară era foarte atractivă.
Așa că Ecclestone a început imediat negocierile. De data asta, unele din ele chiar între patru ochi. Prima idee a fost din nou un circuit stradal în Budapesta, urmată, apoi de Népliget, gazda Marelui Premiu al Ungariei din anul 1936. Dar, într-un final, s-a ajuns la ideea unui circuit permanent aproape de Budapesta. Cu toată repezeala negocierilor, anul 1985 era deja pierdut, așa încât, s-a amânat pentru 1986. Statul ungar și diverse companii locale au finanțat circuitul.
Totuși, exista o mare problemă, construcția a început cu doar 10 luni înainte de data la care trebuia să aibă loc cursa. Circuitul a fost construit în grabă. Practic, îl proiectau în timp ce îl construiau, planul având un avans minimal față de construcție. Mai mult, a trebuit schimbat din cauza descoperirii unui izvor subteran, forțând astfel modificarea layout-ului și creând un dublu S, deși, în planul inițial era unul singur. L-au construit în acest fel, urmând ca în viitor să fie modificat la planul original cu un singur S. În mod absolut uluitor au terminat construcția în doar opt luni. Cursa în sine a fost un succes răsunător cu o audiență de 200 de mii de oameni în tribune. Marele Premiu a avut un contract inițial de 5 ani, ceea ce a făcut ca Ungaria să prindă o cursă și după căderea comunismului. Deși a pornit mai mult ca o curiozitate, Marele Premiu al Ungariei și-a câștigat pe merit locul în calendarul F1, fiind prezent an de an, de la inaugurare până în prezent, fără nicio excepție. Patru decenii pe Hungaroring... and still counting.
