Urmează un nou weekend de cursă, de data aceasta pe străzile din Monte Carlo. Vorbim despre o cursă cu un statut aproape divin în motorsport, care face parte din elita absolută a curselor auto: celebra Triple Crown , alături de celebrele curse de 500 de mile de la Indianapolis și cele 24 de Ore de la Le Mans . Monaco nu este doar un Grand Prix, este un test suprem de precizie și nervi tari, un amalgam plin de momente absurde, dramatice și de-a dreptul halucinante. Pe aceste străzi înguste s-a scris istoria cea mai pură a motorsportului, un loc unde granița dintre glorie și dezastru se măsoară în milimetri.
EPOCA DE AUR - PERIOADA PRE F1
Marele Premiu de la Monaco a fost creat din ambiție pură. Antony Noghès , fondatorul clubului auto local, a vrut să organizeze o cursă chiar pe străzile orașului. Toată lumea i-a spus că e nebun și că e imposibil. Cu toate acestea, prima cursă a avut loc pe 14 aprilie 1929.
Cursa a fost câștigată de un pilot înscris sub pseudonimul misterios „ W Williams ”, la volanul unui Bugatti de un verde britanic impecabil. Numele lui real era William Grover-Williams, un pilot de top franco- britanic. El folosea un pseudonim pentru a- și ascunde hobby-ul periculos de familia sa extrem de bogată.
Acesta a fost secondat de românul George Burianu , fiind înscris în documentele vremii ca Georges Bourianou și sub steagul Belgiei, care făcut o cursă de geniu la volanul unui Bugatti privat și a terminat pe locul 2, rămânând până azi singurul român de pe podiumul de la Monaco.
RUDOLF CARACCIOLA - REGENMEISTER
În 1936 peste Monte Carlo a venit o furtună teribilă. Germanul Rudolf Caracciola (Mercedes), poreclit Regenmeister (Maestrul Ploii) pentru abilitățile sale supraomenești pe ud, a oferit o lecție de pilotaj istorică. Pe o pistă care devenise practic un râu, Caracciola a controlat monstrul de sub el cu o grație incredibilă, câștigând cursa după aproape 4 ore de luptă brutală cu elementele naturii și cu rivalii săi de la Auto Union. A fost bunicul curselor pe ploaie din Principat, un fel de Senna '84, dar cu 50 de ani mai devreme.
EPOCA ROMANTICĂ
Odată cu înființarea oficială a Campionatului Mondial de Formula 1 în 1950, Monaco și-a consolidat statutul de bijuterie a calendarului. Însă anii '50 și '60 reprezentau o eră complet diferită de cea de azi, o epocă pe care o numim „ romantică ”, dar care flirta cu moartea în fiecare secundă. La acea vreme măsurile de siguranță erau destul de precare, circuitul neavând zone de degajare largi (bine, acestea nu prea există nici în prezent) și nici bariere de protecție, existând oricând riscul să te lipești de parapet sau, mai rău, să faci o „baie” în Marea Mediterană. De altfel, au pățit-o pe pielea lor doi piloți.
Primul a fost Alberto Ascari, in 1955, acesta pierzând controlul mașinii sale Lancia la ieșirea din tunel (Nouvelle Chicane), a zburat peste sacii de nisip și a dispărut cu tot cu monopost în Marea Mediterană. După câteva secunde de panică, casca sa albă a ieșit la suprafață, pilotul scăpând doar cu nasul spart după ce a înotat spre bărci .
Al doilea pilot care s-a „răcorit” în apele mării a fost australianul Paul Hawkins ( foto sus) , la exact zece ani după Ascari, acesta trecând cu monopostul său Lotus prin gardul subțire de lemn, aterizând în port; s- a eliberat rapid și a fost recuperat de marinari. Incidentul i-a determinat pe organizatori să monteze primele bariere metalice serioase în acea zonă.
EPOCA MODERNĂ
În 1982 a avut „ Cursa pe care nu a vrut-o nimeni ”: cu trei tururi înainte de final a început o ploaie ușoară care a declanșat un circ total. Liderul Prost s-a izbit de parapet. Patrese a preluat conducerea și apoi s-a răsucit. Pironi a trecut pe primul loc și a rămas fără benzină în tunel. De Cesaris a pățit la fel, iar Daly a spart cutia de viteze. Patrese reușise să își repornească mașina pe pantă și a trecut linia de sosire pe locul 1, aflând că e câștigător abia la festivitatea de premiere!
Nașterea mitului „Magic Senna”
În 1984, debutant pe o mașină Toleman extrem de modestă, Ayrton Senna a oferit o simfonie pe o ploaie torențială. În timp ce numele mari se răsuceau și abandonau pe rând, Senna, plecat de pe locul 13, a început să facă magie pe pistă. Cu o mașină net inferioară, brazilianul recupera halucinant față de liderul Alain Prost, câte 3-4 secunde pe tur.
În turul 31, când Senna era deja în oglinzile lui Prost și depășirea pentru prima poziție părea inevitabilă, oficialii au luat o decizie extrem de controversată: au oprit cursa cu steag roșu din cauza condițiilor meteo. Clasamentul s-a înghețat cu un tur înainte, privându-l pe Senna de o victorie istorică. Chiar și așa, locul 2 a însemnat primul podium din cariera sa, un rezultat legendar obținut pe cel mai dur circuit stradal din lume.
SECOLUL XXI MARKETING SCUMP ȘI CONTROVERSE
Misterul diamantului pierdut de 300.000$: În 2004, pentru a promova filmul Ocean's Twelve, echipa Jaguar a montat pe botul mașinilor două diamante reale. Christian Klien s-a izbit de parapet în primul tur chiar în acul de păr, iar până când mașina a fost adusă la boxe, diamantul dispăruse fără urmă. Nu a mai fost găsit niciodată.
2016 și 2018: Daniel Ricciardo, de la agonie la extaz
În 2016, asutralianul dominase tot weekendul și conducea cursa detașat. Echipa l-a chemat la boxe pentru un schimb de pneuri, însă când Ricciardo a oprit, mecanicii Red Bull nu aveau pneurile pregătite. Pilotul a stat zeci de secunde bune uitându-se lung la haosul din garaj, Lewis Hamilton a profitat și i-a luat fața, iar Ricciardo a oferit una dintre cele mai triste imagini de pe podium din istorie.
Doi ani mai târziu, soarta i-a întors datoria. Ricciardo a dominat din nou, dar în turul 28 mașina sa a pierdut sistemul MGU-K (partea electrică), rămânând cu 25% mai puțină putere și doar 6 viteze. La Monaco însă, australianul a lățit mașina cât toată pista, a pilotat defensiv ca un zeu timp de 50 de tururi și a câștigat, celebrând cu un plonjon în piscină.
„Blestemul” lui Leclerc
Pentru eroul local, Charles Leclerc, cursa de casă a reprezentat mai degrabă un blestem. Născut și crescut în Monte Carlo, monegascul părea lovit de un ghinion bizar și necruțător: ori de câte ori cobora viziera pe circuitul pe care a copilărit, defecțiunile tehnice sau erorile de strategie îl scoteau din joc în cele mai dramatice moduri posibile.
În 2021, deși a obținut pole position, Leclerc a abandonat cu doar câteva minute înainte de start din cauza unei defecțiuni la planetară, descoperită abia în turul de formare. Un an mai târziu, în 2022, a plecat din nou de pe prima poziție și conducea detașat cursa, însă o gafă monumentală de strategie a celor de la Ferrari, care l-au chemat greșit la boxe, l-a aruncat direct pe locul 4, privându-l chiar și de podium.
Revanșa din 2024
Pentru Leclerc, revanșa a venit în 2024. monegascul a dominat magistral weekendul, a obținut din nou pole position-ul, dar de data aceasta astrele s-au aliniat. A condus cursa de la un capăt la altul cu o maturitate incredibilă, gestionând perfect presiunea și pneurile. Cu doar câteva tururi înainte de final, camerele de bord i-au surprins ochii înlăcrimați în spatele vizierei – gândul îi zbura la tatăl său, Hervé, cel care își dorise enorm să-și vadă fiul câștigând la Monaco, dar care se stinsese din viață înainte ca Charles să ajungă în Formula 1. Trecerea liniei de sosire a declanșat un delir total în port: sirenele iahturilor au urlat minute în șir, iar Prințul Albert al II-lea a plâns de emoție pe podium, stropindu-și favoritul cu șampanie. Blestemul fusese spulberat.
