Prima victorie a lui Kimi Antonelli în Formula 1 l-a adus într-un club select, fiind unul dintre cei 16 piloți italieni care au câștigat în această competiție. Când spui „Italia” în contextul F1, de obicei te gândești la echipele Ferrari sau Alfa Romeo, dar pe lângă aceste echipe au existat și mulți piloți italieni care au obținut victorii.
Giuseppe „Nino” Farina
Un nume de referință deschide lista: Giuseppe „Nino” Farina, un om care nu a fost doar primul campion italian din Formula 1, ci chiar primul învingător din istoria competiției, câștigând cursa inaugurală a primului sezon F1 la Silverstone în 1950 Două victorii suplimentare obținute de Farina în cele șapte curse ale sezonului i-au adus titlul de prim campion mondial de Formula 1, iar în anii următori, până la retragerea sa din competiții în 1955, și-a adăugat în palmares încă două succese. Farina și-a pierdut viața mai târziu, într-un tragic accident rutier, în 1966.
Alberto Ascari
Următorul pe listă este cel mai prolific învingător italian și singurul multiplul campion mondial: Alberto Ascari. După ce și-a făcut debutul în primul sezon al
Formulei 1, în 1950, Ascari a început seria victoriilor cu două succese în 1951, pentru Ferrari. Șase urcări pe prima treaptă a podiumului în 1952 i-au adus titlul mondial, performanță pe care a repetat-o în 1953, cu cinci victorii. Ascari rămâne singurul campion mondial italian al Scuderiei. Și-a pierdut viața într-un accident în timpul unei sesiuni de antrenament la Monza, în 1955, lăsând întreaga Italie în doliu.
Vittorio Brambilla
În 1975, după o pauză de aproape 10 ani fără victorii italiene, un nou învingător a fost Vittorio Brambilla, care obținea astfel singurul său succes în cariera de 74 de curse. Pasionat de condusul pe ploaie, Brambilla și-a demonstrat talentul în Marele Premiu al Austriei din 1975, depășindu-i pe James Hunt și Niki Lauda pentru a prelua conducerea cursei. Din cauza vremii, cursa a fost scurtată, iar în timp ce sărbătorea victoria, Brambilla a pierdut controlul și a lovit zidul, scăpând însă nevătămat.
Riccardo Patrese
Titlul de cel mai experimentat pilot italian revine lui Riccardo Patrese, care a adunat 256 de starturi între 1977 și 1993. Această perioadă îndelungată în Formula 1 i-a adus și șase victorii, prima având loc pe străzile din Monaco în 1982, pentru echipa Brabham. Deși a obținut încă o victorie în 1983, Patrese a trebuit să aștepte până în 1990 pentru următorul succes, de data aceasta alături de Williams, ceea ce îi conferă în continuare recordul pentru cel mai lung interval dintre două victorii, de șase ani, șase luni și 28 de zile.
Giancarlo Fisichella
Trecem în 2003, când următoarea victorie a unui pilot italian a venit într-un mod spectaculos, prin Giancarlo Fisichella, de la echipa Jordan, care a fost în cele din urmă declarat câștigător al dramaticului Mare Premiu al Braziliei. Din cauza unei erori de cronometrare la finalul cursei, care fusese oprită cu steag roșu după două accidente grave, victoria fusese inițial acordată lui Kimi Raikkonen de la McLaren, înainte ca situația să fie corectată. Fisichella avea să mai obțină două victorii pentru Renault în perioada în care echipa din Enstone câștiga titluri mondiale, în 2005 și 2006, ultima victorie, în Malaezia, reprezentând cel mai recent succes al unui pilot italian înaintea primei victorii a lui Antonelli, obținută weekendul trecut în China.
Jarno Trulli
De-a lungul unei cariere lungi în Formula 1, cu 252 de starturi între 1997 și 2011, Jarno Trulli a devenit renumit pentru performanțele sale puternice în calificări, o abilitate care, probabil, l-a ajutat să obțină singura sa victorie în curse, în 2004. Pilotând pentru Renault, Trulli a obținut primul dintre cele patru pole-uri din cariera sa la Marele Premiu al Monaco, iar în ziua cursei a reușit să păstreze prima poziție, oferindu-i italianului o victorie memorabilă pe legendarul circuit de la Monte Carlo.
Aceștia sunt doar câțiva dintre piloții italieni care au obținut victorii memorabile în Formula 1. Pe lângă ei, alți învingători italieni includ Luigi Fagioli, Piero Taruffi, Luigi Musso, Lorenzo Bandini, Michele Alboreto, Elio de Angelis, Teo Fabi și Pierluigi Martini, fiecare lăsându-și amprenta în istoria Marelui Circ.
