Sari la conținut
Nr. 28 · Victor Ionescu

LETOPISEȚ EFOAN

de cristina

Paginile 44 din revistă

Către fanii de acum și cei ce vor să vie

Iubite cititoriule de azi și, mai cu seamă, tu, cel din vremurile ce-or să vină, care poate vei răsfoi aceste rânduri ca pe o cronică veche și prăfuită, să știi că în anul de grație 2026 s-a abătut asupra neamului iubitorilor de Formula 1 o năpastă strașnică și nemaivăzută. Nu foamete, dar un cântec de săbii prin Orientul Mijlociu. Nu lipsă de strategii, ci o cumplită și neîndurătoare pauză . Zice-se că niște raze, nu de lună, nici de soare obișnuit, ci mai năzdrăvane și cu nărav rău, au tulburat rânduiala curselor și au făcut pe mai-marii sportului să zică: „Stop jocului, că nu-i de șagă!”. Și astfel, luna lui Prier, care altminteri ar fi fost plină de vuiet de motoare și strigăt de comentator, s-a făcut pustie și tăcută ca o uliță duminica dimineața.

Și cât ține această tăcere? Ei, dragii mei, ține destul cât să scoată din minți și pe cel mai răbdător dintre fani… săptămâni întregi, lungi ca postul Paștelui, în care nici o roată nu se-nvârte și nici un semafor nu se stinge. Dar să nu crezi că neamul fanilor de Formula 1 a șezut cu mâinile în sân, privind în gol ca niște statui. Nicidecum! Căci, precum omul gospodar care-și face de lucru și-n vreme de iarnă, așa și fanul și-a găsit îndeletniciri felurite . Întâi și întâi, s-a apucat de glume, multe și nu tocmai bune. Internetul, acel târg fără margini, s-a umplut de vorbe de duh îndoielnice, de meme-uri obosite și de râsete silite, ca la o petrecere unde lăutarii nu mai știu cântecul. Apoi, cu o râvnă demnă de o pricină mai mare, au început a se jelui și a cârti despre noile rânduieli ale

FIA, pe care le-au întors pe toate fețele, le- au sucit, le-au răsucit și le-au judecat cu foc, de parcă fiecare fan ar fi fost însuși marele dregător al regulamentelor. Dar ceea ce nu lipsește nicicând, nici în vremuri de belșug, nici în vremuri de secetă sportivă, este pomenirea acelei istorii fără sfârșit: Abu Dhabi 2021. Ahh! Subiect veșnic, ca o poveste spusă la gura sobei, care nu se mai termină și nu se uită. Și așa, din vorbă-n vorbă, mai trece o zi din lunga pauză. Ba mai mult, unii dintre dânșii, mai iscusiți ori mai disperați, și-au alcătuit chiar și un kit de supraviețuire: câteva curse vechi, bine păstrate ca vinul bun; niște documentare despre piloți, ca să nu le uite chipul; jocuri și simulări, unde fiecare se face, pentru o clipă, stăpân peste volan și destin; și, peste toate, o răbdare mare, mare de tot, cum rar se vede.

Iar acum, către tine, cititorule din viitor, care poate vei zâmbi citind aceste rânduri și vei zice: „Ce vremuri ciudate!”, să știi că, oricât s-ar schimba lumea, un lucru rămâne neschimbat: dragostea pentru acest sport năvalnic. Căci fanul de Formula 1 nu-i doar privitor, ci pătimaș , glumeț , cârcotaș , visător și, mai presus de toate, răbdător . El suferă în pauză, dar nu pleacă; oftează, dar nu uită; așteaptă, dar nu renunță. Și când, într-un târziu, luminile se vor aprinde iarăși și motoarele vor răcni ca niște fiare dezlegate, atunci toată această tăcere se va preface într-un singur strigăt de bucurie. Așa a fost în Prier 2026. Și, cine știe, poate așa va mai fi.