Victor Ionescu este unul dintre cei mai promițători piloți români de curse auto din generația tânără. Născut în București în 2008, el și-a început cariera în motorsport din adolescență, acumulând experiență atât pe circuitele naționale, cât și internaționale. Cu rezultate notabile în campionate precum Campionatul Italian de Prototipuri și planuri ambițioase pentru competiții europene și mondiale, Victor aspiră să ducă culorile României în topul motorsportului internațional și visează să ajungă în Formula 1.
Salut Victor! Ce ne poți spune despre cariera ta de până acum? Mai ales fiind un pilot care nu a făcut karting de la o vârstă fragedă, așa cum se întâmplă de obicei cu cei care aleg un astfel de sport.
Am debutat în motorsport la 13 ani, fără nicio experiență în karting. Cu toate acestea, am reușit să recuperez rapid decalajul față de ceilalți concurenți, devenind vicecampion în seria ROTAX chiar în primul meu an de curse.
Ai simțit vreodată că trebuie să recuperezi timpul pierdut?
Nu l-am simțit ca pe un dezavantaj. Deși adversarii mei aveau mult mai multă experiență în karting, duelurile directe m-au forțat să învăț mai repede. Am dovedit că determinarea poate uneori să depășească anii de experiență pe care îi aveau ceilalți.
Când ai știu că asta îți dorești să faci, când te-a cucerit sportul ăsta?
Momentul decisiv a fost prima mea cursă din Radical Romanian Cup. Eram în al doilea an de motorsport și am reușit o recuperare incredibilă de pe ultima poziție până pe locul 2, depășind piloți cu experiență în Formula 4. Atunci am înțeles că locul meu este pe pistă.
Cum ai gestionat presiunea competiției în primii ani? Dar acum?
Am reușit să gestionez bine presiunea încă de la început. Pentru mine, totul se oprește în momentul în care pornesc motorul și mă concentrez doar pe pistă. Totuși, colaborarea cu Claudiu David a fost extrem de importantă pentru a trece cu succes peste momentele grele.
Ai concurat deja pe circuite legendare precum Monza sau Imola. Cum se schimbă perspectiva unui pilot când ajunge pentru prima dată pe un circuit pe care până atunci îl vedea doar la Formula 1? Drumul spre succes implică și eșecuri, pe tine cine și ce te ajută să nu te lași doborât de atfel de momente?
Este un sentiment greu de descris. Pe circuite precum Monza sau Imola simți istoria și „presiunea” legendei în aer. Totul pare ireal până în momentul în care vezi cât de rapid ești pe acele viraje celebre. Atunci visul devine realitate și te concentrezi pe performanță, fiindcă ești acolo să demonstrezi că meriți să fii pe acele piste.
Motorsportul românesc începe să producă tot mai mulți piloți talentați, dar drumul spre marile competițiile rămâne dificil. Din experiența ta de până acum, care sunt cele mai mari obstacole pentru un tânăr pilot român astăzi și ce ai schimba în ecosistemul motorsportului din România pentru ca următoarei generații să-i fie mai ușor?
Schimbarea ar trebui să înceapă cu o mai bună înțelegere a acestui sport. Avem nevoie de mai multe circuite și de o susținere reală din partea statului. Totodată, este esențial ca sponsorii să înțeleagă mai bine valoarea acestui sport.
Cu toții știm că motorsportul e încă unul din cele mai periculoase sporturi. Cum te pregătești mental știind riscurile?
Nu mă gândesc niciodată la ce s-ar putea întâmpla rău. O astfel de mentalitate te încetinește. Conduc mereu concentrat la maximum pe ceea ce am în față, printr-un tunnel vision. Încerc să gestionez riscurile prin antrenament constant, concentrându- mă pe viteza de reacție pentru a putea evita orice incident neplăcut.
Care este cel mai mare vis al tău și ce cursă ți-ai dori cel mai mult să câștigi?
Visul meu cel mai mare este sa devin campion în Formula 1. Cursa pe care îmi doresc cel mai mult să o câștig este Monaco Grand Prix.
Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta de până acum?
Fiecare moment are farmecul lui, chiar și cele grele, care devin amintiri amuzante în timp. Dar cel mai special rămâne cursa de la Imola, unde am urcat de pe locul 8 pe 2 în doar 10 tururi. Îmi aduc aminte că urlam în cască de fericire la final, iar îmbrățișarea cu tata, după ce am lăsat mașina în parc, a însemnat totul pentru mine. A fost momentul în care am simțit că tot efortul a meritat.
Urmărești și alte sporturi?
Sincer, nu prea urmăresc alte sporturi. Sunt focusat exclusiv pe motorsport.
Ai vreun idol, un pilot pe care îl admiri și căruia vrei să-i calci pe urme?
Kimi Räikkönen a fost mereu preferatul meu. Îmi place abordarea lui și încerc să aplic asta la fiecare cursă: să rămân tăcut, să nu mă las influențat de zgomotul din jur și să-mi fac treaba cât mai bine pe pistă.
Pentru ce echipă de Formula 1 ți-ar plăcea să concurezi?
Fără dubiu, Ferrari. Chiar dacă trec prin momente mai grele, Ferrari rămâne Ferrari.
