Când am început să mă întreb ce legături au românii cu Formula 1, mi-am dorit să descopăr povești și oameni care pot oferi o perspectivă din interiorul acestui univers. Așa am ajuns la Dr. Colin Kolles, un nume cu experiență în culisele Formulei 1, care putea să-mi ofere mai mult decât o simplă poveste despre curse: o imagine a modului în care funcționează acest sport dincolo de ceea ce vedem pe circuit.
Bună seara! Sunt Ionuț Blîndu, colaborator la Gazeta F1 în România și vă mulțumesc că ați acceptat propunerea noastră de interviu.
Cu mare drag.
Am pornit cu această idee a interviului cu dumneavoastră de la o simplă căutare privind legăturile posibile dintre lumea Formulei 1 și România. Vreau totodată să vă întreb de unde a apărut pasiunea dumneavoastră pentru mașini și curse?
Pasiunea a venit prin intermediul tatălui meu, Romulus Kolles, care a mers la curse în România și care era o personalitate relativ cunoscută în motorsportul românesc. Am participat la Raliul Dunării (ediția din 1985 – n.r.), unde am mers cu un Audi Quattro, iar în echipaj îl aveam pe Helmut Potsche.
Dumneavoastră ați plecat din România înainte de Revoluție sau după Revoluție?
Înainte de Revoluție, în 1980.
Care a fost momentul în care v-ați convins că doriți să intrați în această lume a motorsportului?
Am decis într-o zi că nu sunt destul de bun pentru a deveni un campion mondial, pentru a face performanță în acest sport. Așa că m- am hotărât să studiez mai departe pentru a deveni medic stomatolog, așa cum este și mama mea și cum sunt mai mulți membri ai familiei. Tocmai de aceea, într-o zi mi-am cumpărat un Go-kart și am mers la pista de kart ca să am o pasiune, fără să o fac în mod profesionist. Nu am avut interes să merg ca un gentleman, ca un om privat la curse, ci am preferat să merg cu kart-ul și am avut mai multă plăcere. De aici mi-a venit ideea de a ajuta tineri talentați să ajungă în Formula 1. Acesta a fost începutul. Și, să știți că în Formula 1 sunt și piloți și personal de echipă talentați, dar și mai puțin talentați. Este pur și simplu un fenomen de masă. Dacă aveți o echipă de fotbal cu 11 jucători talentați, iar adversarul dumneavoastră are o echipă de fotbal cu 30 de jucători netalentați, probabil veți fi învins.
Cu siguranță, prima întâlnire a dumneavoastră cu lumea Formulei 1 trebuie să fi fost specială. Când ați intrat prima dată într-un paddock de F1, ce sentiment ați avut?
Pot să descriu acel sentiment printr-un singur cuvânt: RĂZBOI. Un război pe care trebuia să-l câștig. Fiindcă trebuie doar să citiți presa din acea vreme, cu precădere pe cea engleză, care a fost extrem de negativă, mai ales la început, la adresa mea, afirmând că vine doctorul stomatolog român, cu bani de la ruși și vrea să ne arate nouă cum funcționează Formula 1.
Ați simțit presiune din partea presei sau ați lăsat-o pur și simplu deoparte?
Din partea presei nu am simțit niciodată presiune, fiindcă vă spun, presa nu mă interesează. Vă rog să nu înțelegeți greșit acest lucru. Nu m-a interesat atunci, iar presa s-a întors cu 180 de grade în abordarea ei legată de mine.
Că tot am ajuns la acest subiect al presei, vedeți că aceasta e foarte prezentă în Formula 1 și se fac extrem de mulți bani din asta.
Da, și Netflix nu face parte neapărat din presă, dar prezența acestuia a schimbat sportul 100%. Nu vreau să spun dacă schimbarea a fost în bine sau în rău, dar s-a întâmplat cu siguranță. Sunt oameni cărora le place mai mult actuala Formula 1 și sunt oameni care spun că Formula 1 de azi nu e aceeași cu cea care a fost acum 20, 30 sau 40 de ani.
E adevărat, această părere depinde foarte mult de felul în care văd oamenii actualul fenomen. O persoa- nă tânără, obișnuită cu acest tip de divertisment, prezent în social media, se bucură foarte mult să vadă un serial despre Formula 1, în timp ce pentru oamenii care au trăit într-o eră în care serialele nu erau o realitate, cu siguranță pare o schimbare nefirească.
Problema este că serialul produs de Netflix nu are prea mult de-a face cu realitatea. În primul rând, uitați-vă la oamenii cu care au început primele interviuri. De exemplu, Otmar Szafnauer sau Günther Steiner, oameni care nu au supraviețuit alături de mine nici două minute.
Ce-i face „nesupraviețuibili”?
Günther Steiner, cu care mă înțeleg bine, este doar un inginer. Are un nivel de inginerie care este ok, dar nu are nimic de-a face cu funcția de Team Principal. Otmar Szafnauer a fost toată viața lui un angajat la Honda sau la alte mari corporații, iar pe ambii, prin ceea ce am făcut, i-am pus în genunchi (aici, și în tot interviul în sensul de i-am depășit). Otmar și Honda au fost puși de mine în genunchi. Echipa Red Bull în timpul lui Steiner a fost pusă de mine în genunchi. Astea sunt alte povești, în care ei au încercat să fie mârșavi, să trișeze.
Marea diferență între mine și ei este faptul că în timp ce ei au fost scoși din funcții pe drept, eu nu am fost niciodată scos din funcție. Ei au fost scoși din funcție și fac tot ce le stă în putință să revină, tot felul de acțiuni în social media numai ca să fie prezenți. Astfel de lucruri nu ați putut și nu le veți vedea din partea mea niciodată.
Ați fost Team Principal din 2005 la Jordan, Midland, Spyker și Force India până în 2009. Care este o amintire extraordinară pe care doriți să o povestiți din acea perioadă?
Pentru că am vorbit de Steiner și Szafnauer, pot să vă povestesc o întâmplare deloc scurtă din acea perioadă, ca să înțelegeți fenomenul. Pe scurt, Honda și Red Bull au trișat. Și atunci, probabil că vă întrebați: Ce- a avut omul acesta cu Honda și Red Bull de au trișat? Păi am avut foarte multe, fiindcă poziția în campionat determina ce sumă de bani primeai în anul următor. Erau cel puțin 5 milioane de dolari per poziție, adică o sumă foarte mare de bani pentru noi, având în vedere că în 2005 – 2006 noi operam cu 50 de milioane de dolari, erau 10% sau mai mult din această sumă.
Deci, ce-au făcut ei? Red Bull a cumpărat echipa Minardi, această achiziție fiind complet legală. Și ce s-au gândit? „Ca să facem echipa Minardi competitivă, le dăm mașinile vechi de un an.”. Regulile Formulei 1 spun că o echipă este legală numai când este un constructor de mașină. Deci ei salvau mulți bani, Red Bull mergea spre exemplu, în 2005 cu mașina lor, în 2006 aveau o mașină nouă, iar Minardi, care se numea Scuderia Torro Rosso, primea mașinile vechi. Astfel, ei economiseau extrem de mulți bani, și erau mai competitivi. Același lucru a fost făcut de Honda, unde era domnul Szafnauer, cu echipa Super Aguri.
Așadar, au fost deodată două echipe satelit care erau în fața noastră, pe nedrept. Acest lucru nu a fost observat de oamenii din afară, care spuneau: „Uite, ce frumos merge Scuderia Torro Rosso. Uită-te cum merge și Super Aguri, iar cei de la Spyker, Jordan sau Midland sunt tâmpiți.”. Aceste povești vă explică, iată, ce înseamnă Formula 1 și în același timp, de ce e război.
Nu uitați, până la sfârșit, i-am pus pe ambii în genunchi, plătind extrem de mulți bani în compensație. Au fost plătiți peste 13 milioane de dolari. Iar Super Aguri a devenit echipă falimentară, după 2008. La sfârșit, eu am cumpărat toate asset -urile de la Super Aguri.
Pentru Hispania Team Racing?
Nu, pentru firma mea. După care, evident, le-am împrumutat la Hispania Team Racing. Hispania nu a avut nimic. Infrastructura, partea de hardware și software a fost asigurată de firma mea, pe care am creat-o alături de mama mea.
În lumina celor povestite, credeți că acest fenomen al echipelor satelit se poate întâmpla și acum? Mai ales că Scuderia Torro Rosso a fost Alpha Tauri și acum este Visa RB.
Între timp, au schimbat regulile, nu mai sunt atât de tari ca înainte. Înainte era totul foarte clar: niciun șurub nu putea să fie la fel.
Deci mașinile erau verificate la sânge.
Trebuiau verificate, dar în jocul acesta politic, când a venit Mateschitz cu mulți bani, au încercat să-l protejeze, însă din păcate și-au găsit un adversar care poate că nu avea atâți bani sau resurse, dar a găsit alte soluții. Iar în Bahrain, în anul 2006, când Torro Rosso a apărut, din nou, cu mașina veche a celor de la Red Bull, m-am dus și am făcut protest oficial la FIA. Toți ceilalți au rămas foarte surprinși. Știți că atunci când faci un protest, ai ocazia unui meeting, și clar că reprezentanții Torro Rosso au spus că nu e adevărat, până în momentul în care am scos fix desenele lor în care scria „Scuderia Torro Rosso și Red Bull.”. Atunci domnul Mekies (Laurent Mekies, actual CEO și Team Principal al echipei Oracle Red Bull Racing) a trebuit să se țină cu mâna de zid să nu leșine. Domnul Mekies nu mă va uita niciodată.
Pentru că am intrat și un pic în zona tehnică a monoposturilor, credeți că toate schimbările de regulament pe care FIA le-a întreprins și anul acesta și în anul trecut duc acest sport într-un loc mai sigur sau îl vor face din ce în ce mai elitist?
Îmi pare rău, pentru mine acest subiect este surprinzător. Nu am ce să comentez legat de FIA. Uitați-vă la FIFA, la FIA. Nu avem ce să discutăm legat de acest subiect. Fac unele reguli azi, pentru viitorii trei ani și le schimbă după primul an. Regulile le-au schimbat deja pentru următorii trei ani, vor să revină la motorul cu 8 cilindri (celebra configurație V8 – n.r.). Aceste chestii arată o incompetență profundă. Toată lumea vorbește despre reducerea costurilor și se întâmplă exact opusul. Iar cost-capul este pur și simplu ceea ce se spune în germană „ augenwischerei ”, adică „spălătură în ochi” (praf în ochi – n.r.). Da, este un cost-cap , dar, în primul rând, echipele mari au alte posibilități. Spre exemplu, echipele mari fac un proiect, cum face McLaren acum în WEC, Aston Martin Valkyrie sau Red Bull HyperCar. Aceste echipe care aparțin de OEM (producătorii mari de mașini) fac proiecte din acestea speciale, unde deviază fondurile. În plus, toate acele activitățile de marketing, salariile piloților și ale executivilor nu sunt în buget, și nu sunt deci în cost-cap . Astfel, o echipă ca Mercedes tot are un buget de 300 – 400 de milioane de lire sterline. Și-atunci vin cu: „chestiile acestea sunt plătite de fabrica Mercedes, nu de Formula 1.”, și așa se face jocul. De aceea, echipele mari încă au un avantaj imens.
Cu toate acestea, sunt câteva echipe mari care deși au buget mare și avantaj nu reușesc să facă performanță și să câștige Campionate Mondiale.
Da, sunt echipe care nu vor câștiga un titlu mondial în Formula 1, preconizez eu, în următorii zece ani, ceea ce este un termen destul de lung. Spre exemplu, Scuderia Ferrari.
Care considerați că este partea din Formula 1 pe care oamenii, fanii, refuză să o înțeleagă, indiferent ce li s-ar spune? Credeți că fanii fac un mit în jurul piloților, datorită faptului că sunt vedete?
Da, acesta este un lucru normal în timpurile dominate de social media. Și înainte au fost unii piloți, nu așa mulți ca astăzi, care erau vedete. Astăzi, toți cei 20 sunt staruri. Înainte aveai 3-4 piloți care erau staruri, iar pe restul nici nu-i recunoșteai. Numai dacă erai un fan adevărat îi puteai recunoaște. Toate aceste lucruri s-au schimbat odată cu apariția Netflix și social media.
Dintre toate proiectele pe care le-ați avut în lumea Formulei 1, care v-a fost cel mai de suflet, cel mai apropiat?
Cel mai de suflet a fost Jordan. Fiecare proiect a avut greutățile lui, însă Jordan a fost o echipă care a câștigat curse, dar a fost falimentară. Hispania Racing a fost o echipă creată doar pe hârtie, nu avea nici măcar o șurubelniță. Iar Caterham a fost o altă aventură, într-un mod diferit. Toate au avut o evoluție diferită. Însă echipa de care am fost cel mai apropiat a fost cea care s-a numit Jordan și care a devenit astăzi Aston Martin. Și îmi pare foarte rău pentru unii oameni care au lucrat cu mine și care sunt încă în echipă, spre exemplu, Andy Stevenson, care este Sporting Director și care a fost Team Manager înainte, și sunt sigur că știe și înțelege ce se întâmplă și ce haos este în acea firmă în ziua de astăzi.
Așa ceva nici cu Hispania Racing nu am avut. Imaginați-vă ce se întâmplă acolo. Dacă aș fi într-o asemenea situație, eu m-aș rușina, m- aș ascunde, nici n-aș mai vorbi cu nimeni până aș face lucrurile să funcționeze ca înainte. Se fac greșeli fundamentale. Cine a fost anul trecut Team Principal la Aston Martin? Vă mai amintiți?
...Nu îmi aduc aminte.
Nici nu vă mai amintiți. Vă spun eu cine a fost și anul trecut și înainte. Omul care a fost când Aston Martin, după ce Otmar Szafnauer a fost dat afară de la Racing Point, unde și acolo au făcut trucaje, fiind puși în genunchi de mine, fiindcă Mercedes le-a vândut mașinile la Racing Point. În anul în care Racing Point a câștigat curse și erau competitivi, aveau un model Mercedes din anul trecut. Ei povesteau presei că au copiat mașina prin fotografii, mai ales domnul Szafnauer, iar unii credeau aceste prostii.
După aceea, domnul Krack a devenit Team Principal, iar acesta a fost angajatul meu în Formula 3. El este un inginer foarte bun, dar nu are nimic de-a face cu funcția de Team Principal. După aceea, l-au luat de la Mercedes pe Andy Cowell, iarăși un inginer care nu are habar. Inginerii sunt nerds , în timp ce un Team Principal trebuie să motiveze oamenii, să vorbească cu ei. Aceștia sunt doar profesioniști interesați de date și numere, nu au emoții. De aici începe totul. Newey este un superstar ca inginer, dar nu ca Team Principal, este un om încuiat. Gândiți-vă la profesorii voștri, la un profesor de fizică, de chimie, profesorii tehnici.
Problema domnului Stroll este aceea că tot timpul ia oameni despre care crede că sunt capabili, neînțelegând că sunt oameni care au fost puși deja pe o poziție. Imaginați-vă un vas mare care merge pe mare într-o direcție, însă e foarte greu să-i schimbi direcția, fie ea bună sau rea. Lawrence Stroll trebuie să găsească persoana corectă, capabilă să schimbe. De exemplu, John Elkann la Ferrari sau Lawrence Stroll la Aston Martin sunt persoane foarte bogate care nu au habar de nimic în domeniul Formulei 1. Punct. Ei angajează pur și simplu. Spre exemplu, la Ferrari, pe Fred Vasseur. După părerea mea, Vasseur a trișat.
Și vă spun și de ce. Eu am fost în Formula 3, într-un timp în care și Fred Vasseur era cu ASM (Association Sportive de Mantes – n.r.), care a fost redenumită ART (All Road Team – n.r.), deci noi eram concurenți. Noi am avut în timpul acela echipa cu cel mai mare succes și deodată a apărut Vasseur cu echipa lui din Franța, atunci când s-a făcut Formula 3 Euro Series. El câștiga totul, fiindcă trișa cu pneurile. După ce s-a creat zona numită „parc fermé”, Vasseur a părăsit competiția.
Interviul va continua în ediția următoare a Gazetei, unde vom descoperi mai multe detalii și povești interesante.
