Pasiunea pentru sport, curajul de a încerca mereu ceva nou și dorința de a-și depăși limitele îl definesc pe Radu Băsescu- Pricop, un copil energic și ambițios, care transformă fiecare provocare într-o nouă oportunitate de a învăța și de a evolua. Radu este atras în special de sporturile care îi oferă adrenalină și emoție. De la snowboard pe pârtie, karting și motociclete de enduro, până la sporturi nautice și karate, pasiunea sa pentru mișcare nu cunoaște limite. Pentru el, fiecare activitate înseamnă mai mult decât distracție. Înseamnă disciplină, concentrare, curaj și dorința de a deveni mai bun. Prin perseverență și multă muncă, Radu reușește să îmbine pasiunea pentru sport cu școala și să demonstreze că performanța se construiește pas cu pas.
Știm despre tine că practici multe sporturi: karting, motocross, wakeboarding, karate, snowboard, schi; ce îți place cel mai mult la fiecare dintre ele?
Dacă ar fi să încep cu kartingul, acesta mă fascinează prin vitezele mari, prin nivelul ridicat al competiției din campionatul ACI italian, respectiv din WSK, prin solicitarea fizică la care mă supune, mai ales în condițiile în care ating pe unele curbe intensități de 3,6 G. Motocrosul este, și el, unul dintre preferate, fiind sportul care te face să te simți cel mai liber. Când execut o săritură în aer, simt o bucurie deplină. La wakeboard situația este mai simplă. Aici savurez doar alunecarea și trick -urile. Nu există cronometru și nici puncte de penalizare. Când practic artele marțiale, e nevoie de disciplină totală și de concentrare. Nu e la fel de distractiv, dar rezultatele în dezvoltarea mea sunt vizibile. Sporturile de iarnă mă atrag pentru alunecare și viteză, dar și pentru senzația pe care ți-o dă fie zăpada bătătorită, care scârțâie, fie zăpada proaspăt ninsă prin care plutești într-un val imens de alb. Trebuie să-ți mărturisesc, însă, că unicul motiv pentru care sunt aproape de aceste sporturi este bucuria uriașă de a le practica, chiar în afara compețiilor.
Dacă ai putea deveni campion mondial doar la unul dintre aceste sporturi, care ar fi acela?
La acest nivel de dezvoltare, evident, kartingul ar fi prima opțiune. Dar nu pot ignora nici dorința de a deveni campion mondial al monoposturilor de F1.
La ce vârstă ai urcat prima dată într- un kart și cum a fost acel moment? Ți- ai dat seama imediat că asta e pasiunea ta sau a trebuit să mai faci câteva ture pentru a prinde gustul vitezei?
Aveam 4 ani și jumătate când m-am urcat pentru prima dată într-un kart și am știut că asta e pasiunea mea, deși la început m-am răsucit de câteva ori. În curse există mereu momente tensionate, depășiri dificile, greșeli, contacte sau momente în care lucrur ile nu ies așa cum îți dorești.
Cum reușești să rămâi motivat și să înveți din astfel de experiențe, mai ales fiind încă un copil?
Atunci când îți trăiești pasiunea, te gândești că eșecul este unul trecător și că ar fi păcat să renunți atunci când lucrurile nu îți reușesc așa cum visezi. În plus, dacă victoria ar fi ceva ușor, nimeni nu s-ar mai antrena pentru asta. Pentru că nu ar mai fi prețuită.
Mulți copii visează să devină piloți, dar puțini știu câtă muncă este în spatele rezultatelor: antrenamente, pregătire fizică, emoții și sacrificii. Ce ți se pare cel mai dificil în karting, ceva ce oamenii din exterior nu văd? Înainte de o cursă importantă ai vreun ritual special? Dar după o cursă reușită, cum îți place să sărbătorești?
Privit din afară, kartingul pare un sport foarte ușor de practicat. Nu e deloc așa, sportul este extrem de epuizant, iar condiția fizică este esențială. După 10-12 ture, umerii și brațele slăbesc, devin dureroși și înțepători, e dificil să menții kartul pe trasă, pulsul crește. După ce acest moment este depășit, nu mai simt durerea, însă precizia în mișcări scade uneori. Înaintea fiecărui start, lupta cu emoțiile și cu pericolele din cursă se câștigă prin concentrare asupra tuturor detaliilor din jur. Nu am un ritual al sărbătoririi, însă victoria mă face extrem de încrezător în capabilitățile mele și foarte fericit.
Știm că îți place și motocrossul, nu doar kartingul; cum e senzația când treci de pe pistă la teren accidentat, de la 4 la 2 roți? Care dintre cele două îți provoacă mai multă adrenalină?
Cea mai multă adrenalină o primesc pe două roți. E nevoie de câteva ture pentru a te obișnui cu motocicleta. Accelerarea aici este diferită, pista se schimbă la fiecare tură. Este un sport la care se cade constant și serios. Păstrez acasă un mulaj de ghips care m-a ajutat la prima fractura.
Mulți copii de 11 ani încă își caută pasiunile, în timp ce tu participi deja la competiții și îți petreci mult timp practicând diferite sporturi. Există lucruri pe care le-ai învățat din sporturile pe care le practici și pe care poate alți copii de vârsta ta încă nu le știu?
Unica lecție valoroasă învățată în competiții este ambiția. Am auzit de nenumărate ori „nu pot”, iar asta m-a determinat să îmi demonstrez mie și oricui altcuiva că totul e posibil.
Este dificil să te împarți între școală și pasiunile tale?
Da, este dificil. De cele mai multe ori mi se întâmplă să fiu prea obosit să țin pasul cu temele, însă nu le uit niciodată. La primul răgaz, ajung cu programa și îndatoririle la zi.
Ai concurat inclusiv în competiții internaționale precum etapele WSK; care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult atunci când ai ajuns să te întreci cu piloți din alte țări?
Nivelul WSK era mult mai ridicat decât îmi imaginasem. A fost aproape un șoc pentru mine. M-am adaptat, însă, relativ repede. Acum, WSK mi se pare normalitatea în karting.
Care este cel mai mare succes al tău în plan sportiv?
În WSK m-am plasat în mod repetat în pole position în grupe și am finalizat manșe pe toate pozițiile fruntașe, începând cu locul 1 și până la 10. Aștept victoria de etapă în WSK, pe care n-am obținut-o încă, dar simt că este undeva aproape. În campionatele naționale am repurtat numeroase victorii, însă WSK și ACI sunt incomparabile.
Ai vreun idol, un sportiv pe care îl admiri și căruia ai vrea să-i calci pe urme sau poate chiar să-i depășești performanțele?
Legenda este Ayrton Senna, pe care l-am văzut doar în înregistrări. Dintre cei actuali, modelul meu ideal este Max Verstappen.
Gazeta noastră este în special despre Formula 1, astfel încât ne-ar plăcea să știm ce pilot favorit ai sau ce echipă susții din F1?
În acest an, favoriții mei sunt Kimi Antonelli si Mercedes. Kimi Antonelli are potențial, iar Toto Wolff are mașina câștigătoare.
Ești la vârsta la care probabil ești întrebat destul de des ce îți dorești să devii când vei fi mare, cum răspunzi când ți se pune într ebarea asta? Care este cel mai mare vis al lui tău?
Nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că visez să fiu pilot în Formula 1.
Dacă ai un mesaj sau dorești să împărtășești ceva cititorilor Gazetei și noi am omis să te întrebăm, te rugăm să o faci.
Never give up!!!
