Desiré Randall (Wilson) s-a născut pe 26 noiembrie 1953, în Brakpan, Africa de Sud. Pentru lumea Formulei 1, numele ei este legat de o performanță unică: în 1980, la Brands Hatch, a devenit prima și, până astăzi, singura femeie care a câștigat o cursă cu un monopost de Formula 1.
Boots
Desiré avea doar cinci ani când s-a urcat pentru prima dată într-un micro-midget, un mic monopost de aproximativ 60 mph destinat curselor pe circuite de pământ. Era aproape întotdeauna cea mai mică și cea mai tânără persoană de pe circuit. A primit porecla „Boots”, pentru că nu suporta ca oamenii mai înalți să vorbească de sus, la propriu, după cum povestea ea cu umor, îi lovea peste tibie ca să le atragă atenția. La doar opt ani a stabilit recordul absolut al turului pe circuitul de pământ de la Benoni, iar la 12 ani a terminat la egalitate pentru titlul sud-african de Micro-Midget.
Ambreiaj. Frână. Accelerație.
Tatăl ei, Charlie Randall, era pilot de motociclete și câștigase titlul sud-african pe un Manx Norton. El a găsit o Formula Vee și a convins proprietarul să-i permită să o testeze la Kyalami. Problema era că Desiré nu mai condusese niciodată o astfel de mașină. Instrucțiunile primite de la tatăl ei au fost aproape comice prin simplitatea lor: i-a arătat accelerația, frâna, ambreiajul, treptele de viteză și apoi… recordul circuitului. Desiré a ieșit pe pistă. „ As soon as I got out on the track it was all I ever wanted to do ”, avea să spună mai târziu. Tatăl ei i-a construit apoi o Formula Vee, iar cu acea mașină, inclusiv cu un motor recuperat dintr-un parc de fier vechi, Desiré a terminat pe locul al doilea în campionatul național din 1974.
În 1975 l-a întâlnit pe Alan Wilson, un pilot de Formula Ford. Cei doi au început să concureze împreună, iar Desiré a început să îl învingă. În același an s-au căsătorit. Ulterior Alan a luat o decizie crucială: s-a retras din curse, a vândut mașinile pe care le aveau și a folosit banii pentru a-i cumpăra lui Desiré un monopost mai bun.
Europa
În 1976, Desiré a câștigat Campionatul Sud- African de Formula Ford și premiul „Driver- to-Europe”. În prima ei cursă europeană, la Zolder, a terminat pe locul al treilea și a stabilit cel mai rapid tur. Între timp, banii au devenit o problemă serioasă. Desiré și Alan ajunseseră să-și raționalizeze mâncarea, iar în unele perioade aveau o singură masă adevărată la trei zile, completată de gustări.
Când a fi femeie devine o problemă
După întoarcerea în Africa de Sud, Desiré a primit acces la un Formula Atlantic și a început din nou să obțină rezultate. Apoi, fără o explicație clară, proprietarul circuitului Kyalami i-a transmis că nu mai poate concura acolo. Potrivit relatării lui Desiré, sponsorii amenințaseră că își retrag finanțarea dacă ea continua să-i învingă pe piloții lor. În loc să renunțe, familia Wilson a plecat în Europa. La Brands Hatch, a câștigat o cursă de femei cu un Ford Escort, iar rezultatul i-a atras atenția lui John Webb. Acesta i-a oferit lui Alan un loc de muncă și lui Desiré o slujbă administrativă la școala de pilotaj. Pentru o perioadă, cei doi au locuit într-o rulotă.
1978–1979: tot mai aproape
Desiré a concurat în Aurora F1 (F1 în afara Campionatului Mondial), pilotând un Ensign (1978), apoi un Tyrrell 008. La Zolder, în 1979, a urcat de pe locul 4 în frunte, dar panoul din boxe i-a arătat greșit avansul. De la „+10” la „+4” din cauza unei cifre căzute, crezând că e ajunsă din urmă, a forțat și a ieșit în decor. De fapt avea 14 secunde avans. A terminat atunci pe locul trei.
1980
A fost anul ei de vârf. La Brands Hatch, cu un Wolf WR4 pentru Theodore Racing, a plecat din prima linie, printre Williams-uri mult mai moderne, și a ajuns prima la Paddock Hill
Bend. Cursa a fost oprită după un incident al coechipierului său, Geoff Lees, dar Desiré a preluat din nou conducerea la reluare și a câștigat, cu cel mai rapid tur inclus. Singura femeie care a câștigat vreodată o cursă într- un monopost de F1. A mai câștigat, alături de Alain de Cadenet, cursele de anduranță de la Monza și Silverstone, cu o echipă mult mai modestă.
Kyalami, 1981
Chemată de Bernie Ecclestone, a ajuns să concureze pentru Tyrrell la Marele Premiu al Africii de Sud, calificându-se pe locul 16. A pornit prost, dar a recuperat teren pe ploaie, depășind chiar și un coechipier, înainte să iasă în decor când pista s-a uscat. Cursa a fost ulterior exclusă din Campionatul Mondial din cauza războiului FISA–FOCA.
Viața după F1
A continuat în IMSA și IndyCar, cu trei tentative la Indianapolis 500 și curse la Le Mans (ultima în 1991, într-un echipaj feminin). Mutată în SUA alături de Alan, a rămas activă în motorsport, inclusiv la Goodwood și pe Porsche GT3 Cup, concurând până la 63 de ani. În total: peste 130 de mașini, 100 de circuite, 18 țări, aproape șase decenii de carieră.
Desiré nu s-a văzut niciodată drept „o femeie în motorsport”, ci pur și simplu „a racing driver”.
