Maria Grazia Lombardi, cunoscută ca „Lella Lombardi”, s-a născut pe 26 martie 1941, în Frugarolo, Piemonte, Italia. Lella provenea dintr-o familie simplă, fiind una dintre cele patru fiice ale unui măcelar care producea și vindea mezeluri. Nimic din copilăria sa nu anunța că avea să devină una dintre cele mai importante femei din istoria Formulei 1.
Pasiunea pentru curse a început devreme. Unele biografii menționează în timpul copilăriei sale o cultură locală a scuterelor, celebrele Lambretta, dar și fapul că la vârsta de 9 ani, a pus pentru prima dată mâna pe volanul unei mașini. La 13 ani știa deja să conducă o mașină. Cartea Cristinei Falco, „ Piu brave per forza ”, conține un detaliu drăguț: atunci când se juca în curte, Lella își punea patinele pe mâini în loc de picioare și le folosea drept mașinuțe. Unele articole aduc în față și dorința Lellei din copilărie, dorința de a deveni dansatoare. În sens figurativ, Lella a dansat prin viață la volanul mașinilor si monoposturilor prea mult îndragite de ea. Un citat destul de popular: „ Preferisco un incidente che innamorarmi. ” (Prefer un accident decât să mă îndrăgostesc.), arată cât de mult iubea această artă. Astfel, la vârsta de 18 ani, obține permisul și conduce camioneta familiei, transportând carne pe Riviera Ligure.
Anii `60
Lella debutează în karting. Conform surselor, nu a avut un început diferit față de majoritatea piloțior vremii. În 1965 a ajuns să își cumpere prima sa mașină de curse, plătită în rate. În același an, debutează și în Formula Monza, la vârsta de 24 de ani.
Anni di gavetta
Pe o perioada de câțiva ani, pâna la prima cursă de F1, Lella Lombardi a participat la diverse curse, având constant, încă de la începutul carierei, susținerea partenerei sale pe nume Fiorenza. Anul 1968 aduce pentru Lella locul 2 în clasamentul Formulei 3. În anul 1970, câștigă campionatul italian de Formula 850 cu 4 victorii din 10 curse. În 1971, Lella deține alte două victorii de categorie, la Monza și Vallelunga. În 1972, revine în Formula 3 cu o mașină Lotus 69, și termină a 10-a în clasament. Următorul an termină din nou pe 10 în F3 general, cu un loc 2 la Casale (Brabham BT41, Scuderia Italia) și câștigă campionatul Italian Ford Escort Mexico. Se alătură echipei ShellSPORT Luxembourg pentru Campionatul Rothmans F5000 în anul 1974.
Singura femeie cu puncte din Formula 1
Lella a ajuns în Formula 1 în 1974, debutând la data de 20 iulie pentru Allied Polymer Group March la Marele Premiu al Marei Britanii. A concurat în total la 12 Mari Premii, între 1974 și 1976.
Momentul care avea să-i transforme numele în istorie a venit la Marele Premiu al Spaniei din 1975. După accidentul teribil al lui Rolf Stommelen, cursa a fost oprită, iar Lella a fost clasată pe locul 6, primind jumătate de punct. A devenit, astfel, singura femeie care a obținut puncte într-o cursă de Formula 1.
Acest record al Lellei se menține chiar până în prezent, în toți acești ani neexistând o altă femeie în Formula 1 care să puncteze. A semnat cu Williams pentru un sezon, dar a fost înlocuită după prima cursă (Brazilia). Ultima sa cursă în F1 a fost la Marele Premiu al Austriei, unde a terminat pe locul 12. După Formula 1, Lella a continuat să concureze la cursa de 24h Le Mans, în 1976 clasându-se pe locul 9, cel mai bun rezultat din cele 4 participări. În 1979 a câștigat cursa de 6h Pergusa, iar în 1981 a câștigat cursa de 6h Mugello. A concurat chiar și în NASCAR, alături de Janet Guthrie și Christine Beckers. Anul 1988 vine cu retragerea sa din curse, la 47 de ani, și fondează propria echipă, Lombardi Autosport. Fiorenza, partenera sa de viață, i-a fost alături până la finalul vieții. Relatia lor fiind publică, dar discretă. Lella a murit din cauza cancerului la data de 3 martie 1992, la Milano, cu puțin înainte de a împlini 51 de ani.
