Există circuite care dispar pentru că nu mai sunt suficient de bune. Există circuite care dispar pentru că lumea se schimbă în jurul lor. Și există circuite care pleacă exact atunci când par mai vii ca niciodată. Zandvoort face parte din ultima categorie.
Povestea circuitului dintre dunele de pe coasta Mării Nordului începe cu mult înainte ca Formula 1 să existe. Pe 3 iunie 1939 , la Zandvoort se disputa prima cursă automobilistică pe un circuit stradal. Ideea unui circuit permanent a prins contur imediat, însă războiul avea să amâne proiectul. Abia în 1948 avea să fie inaugurată pista construită printre dune. Patru ani mai târziu, Zandvoort intra în Campionatul Mondial de Formula 1. Alberto Ascari , la volanul unui Ferrari, câștiga primul Mare Premiu al Olandei din campionat și deschidea o poveste care avea să traverseze generații întregi.
În anii '50 și '60, Zandvoort era unul dintre circuitele care defineau Formula 1. Fangio,
Moss, Clark și Stewart au concurat aici, pe opistă rapidă, îngustă și imprevizibilă, unde nisipul și vântul de la Marea Nordului făceau parte din ecuație.
În 1966 , Zandvoort avea să ajungă și pe marele ecran. John Frankenheimer filma aici Grand Prix, una dintre marile producții cinematografice dedicate Formulei 1. Imaginile filmate pe circuit au devenit, peste decenii, o adevărată capsulă a timpului: monoposturi fără halo, bariere puține și piloți atacând dunele într-o epocă în care viteza evolua mult mai repede decât siguranța.
Prețul avea să fie plătit
În 1970, Piers Courage își pierdea viața la Zandvoort. Trei ani mai târziu, accidentul lui Roger Williamson avea să rămână una dintre cele mai tulburătoare scene din istoria Formulei 1. Mașina lui Williamson s-a răsturnat și a luat foc, iar David Purley a oprit și a încercat cu disperare să-și salveze colegul. Se luptă cu mașina în flăcări, străduindu-se din răsputeri să-l scoată pe Williamson. Dar nu reușește. Purley nu știa, în acel moment, că Williamson murise deja. Pentru el exista un singur lucru important: să-l scoată de acolo.Imaginea lui Purley încercând să întoarcă monopostul a rămas una dintre cele mai tulburătoare imagini din istoria Formulei 1. Și, într-un fel brutal, ea spune aproape totul despre sportul acelei perioade.Un sport în care piloții erau extraordinar de curajoși, dar care încă nu știa cum să-i protejeze.
Formula 1 a început să învețe
Circuitele au fost modificate, au apărut șicane, iar siguranța a început să devină o parte fundamentală a sportului. Dar Zandvoort continua să ofere și acele momente inedite, care făceau Formula 1 atât de specială.
În 1979 , Gilles Villeneuve și Ferrari-ul său aproape distrus ofereau una dintre imaginile memorabile ale circuitului: canadianul refuzând să abandoneze și încercând să revină la boxe cu monopostul grav avariat.
În 1985 , Zandvoort găzduia ultimul său Mare Premiu pentru mai bine de trei decenii. Niki Lauda câștiga cursa — ultima sa victorie în Formula 1. Apoi, liniște.
36 de ani fără Formula 1
Sportul s-a schimbat. Au venit Senna, Prost și Schumacher, motoarele V10 și V8, apoi era hibridă. Calendarul a devenit global, iar Zandvoort părea să fi rămas în trecut.
Până când a apărut Max Verstappen. Succesul său a transformat Olanda într-una dintre cele mai pasionate țări de Formula 1. Când Zandvoort a revenit în calendar, în 2021, circuitul s-a transformat într-o mare portocalie.
Orange Army
Iar primul câștigător al noului capitol nu putea fi altul decât Verstappen. Zandvoort își găsise o nouă identitate. Ploaia, duelurile și atmosfera incredibilă au făcut din Marele Premiu al Olandei unul dintre cele mai recognoscibile weekenduri din calendar. Vechiul circuit dintre dune demonstrase că nu trebuie să devină modern pentru a fi relevant. Trebuia doar să rămână Zandvoort. Și tocmai atunci când părea că și-a recâștigat definitiv locul în Formula 1, a venit vestea pe care poate mulți fani nu și-ar fi dorit-o: 2026 va fi ultimul Mare Premiu al Olandei.
O româncă la ultimul dans
Ultimul weekend de la Zandvoort a avut și o poveste românească. În timp ce Formula 1 își închidea capitolul olandez, Zoe Florescu Potolea , în vârstă de 17 ani, își făcea debutul în F1 Academy, primind un Wild Card. Reprezentanta noastră a impresionat încă din calificări, unde obținuse inițial locul al șaptelea, înainte ca rezultatul să-i fie anulat din cauza unei abateri tehnice. În cele două curse de la Zandvoort, Zoe a încheiat pe locurile 11 și 18, acumulând însă prima experiență într-un weekend oficial F1 Academy.
The Final Lap
Și apoi a venit ultimul Mare Premiu.
Zandvoort nu putea cere un scenariu mai dramatic. Ploaia a lăsat asfaltul umed pe alocuri, iar în primul tur, chiar pliotul care transformase circuitul în propria sărbătoare, Max Verstappen, a pierdut controlul și a lovit zidul. Ultimul său Mare Premiu de casă s-a terminat înainte ca primul tur să fie complet.
Steagul roșu a oprit cursa. La restart, Kimi Antonelli a trecut de Lando Norris și a preluat conducerea. Pentru o vreme, părea că Mercedes va controla ultimul capitol al poveștii. Dar Norris a avut răbdare. Cu o strategie mai eficientă, McLaren a revenit. Cu 15 tururi înainte de steagul în carouri, britanicul a trecut din nou în frunte și nu a mai cedat. Lando Norris a câștigat ultimul Mare Premiu al Olandei la Zandvoort. Antonelli a terminat al doilea, iar Russell al treilea.
Iar după 72 de tururi, povestea s-a încheiat.
Zandvoort nu pleacă din Formula 1 ca un circuit uitat. Pleacă după ce a văzut aproape toate viețile acestui sport: de la Ascari și Clark la Lauda și Villeneuve, de la tragediile anilor '70 până la renașterea portocalie a lui Verstappen. A dispărut vreme de 36 de ani. A revenit. Și, pentru câteva sezoane, a fost din nou unul dintre locurile în care Formula 1 trebuia să fie. Acum Formula 1 merge mai departe.
Zandvoort nu. Pentru el, acesta a fost ultimul tur.
The Final Lap
