Termenul de „geniu” poate fi uneori suprautilizat, însă impactul și influența sa asupra ingineriei auto și a motorsportului mondial dăinuie până în prezent. Colin Chapman, pe numele întreg Anthony Colin Bruce Chapman , s-a născut pe 19 mai 1928 și a crescut în Muswell Hill, în nordul Londrei. Tatăl său administra hotelul „The Railway”, situat lângă gară, în localitatea învecinată Hornsey. Chapman a studiat ingineria structurală la University College London, a activat pentru scurt timp în Royal Air Force – unde a învățat să piloteze – și, în cele din urmă, a lucrat pentru compania British Aluminium. Adevărata „școală” a fost însă „The Railway Hotel”, pub-ul tatălui său. În garajul din spatele hotelului, în 1948, a luat naștere primul Lotus (Mark 1). Nu era un monopost sclipitor, ci doar un Austin 7 modificat pentru competiții de off-road. Acolo a învățat Chapman prima lecție: dacă faci o mașină suficient de ușoară, ea va „pluti” acolo unde monștrii grei se scufundă.
Începuturi în doi
Știți cum e vorba, în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, iar Colin Chapman nu ar fi reușit să înființeze compania Lotus în 1952 fără sprijinul crucial al soției sale, Hazel (născută Williams), cea care i-a împrumutat suma de 25 de lire (aproximativ £900 in zilele noastre) pentru a pune bazele afacerii. Hazel nu a fost doar soție, ci și administratorul care a ținut echipa pe linia de plutire în momentele critice.
Primii pași în motorsport
Fiecare vehicul nou era numerotat consecutiv, trecând de la denumirea de „Mark” la cea de „Type”. Dacă Mark 1 a fost experimentul, Mark 3B a reprezentat prima bornă comercială: a fost prima mașină construită special pentru un client. Până când a ajuns la Mark 6, cererea devenise atât de mare încât Chapman a început să vândă mașinile sub formă de kit-uri (pe piese), o strategie ingenioasă prin care clienții evitau taxele mari pe vehiculele noi, iar el obținea fonduri pentru cercetare.
Cu Mark 2, într-un eveniment privat pe circuitul Silverstone, Chapman a terminat în fața unor piloți care participau la cursă cu modele Bugatti Type 37. A fost momentul în care Chapman, cuprins de microb, a decis că de acum înainte va lua parte doar la curse pe circuit.
În cele din urmă, dorința lui Chapman de a avea succes în motorsport l-a condus către cursa de 24 de ore de la Le Mans și apoi spre Formula 1. Mașinile sale mici și ușoare duceau adesea lipsă de putere brută, dar manevrabilitatea superioară și greutatea redusă față de concurență însemnau că puteau învinge modelele înscrise de Ferrari și Maserati. El este autorul celebrului citat: „ Să adaugi putere te face mai rapid pe liniile drepte. Să scazi greutatea te face mai rapid peste tot ”. Chapman făcea primii pași în Formula 1 cu Lotus 12 , primul monopost al mărcii, construit după specificațiile din Formula 2 (clasa 1500 cc, fără compresor mecanic). Tot pe Type 12 debuta un nou sistem de suspensie independentă pentru puntea spate, compus dintr-un amortizor și trei brațe inferioare, proiectat chiar de Chapman. Acest sistem, cunoscut sub numele de „Chapman strut”, a avut efecte pozitive imediate asupra manevrabilității la viteze mari. Modelul și-a făcut debutul la Marele Premiu al Principatului Monaco, fiind condus de Cliff Allison și de viitorul campion mondial Graham Hill. Deși revoluționară prin soluțiile tehnice, nu a fost o mașină care să „rupă gura târgului” în materie de rezultate imediate.
Dar un salt uriaș a fost apariția și dezvoltarea mașinii Lotus 18 , cea care i-a adus echipei lui Chapman prima victorie, in 1960, la Monaco, prin Stirling Moss . Modelul Lotus Type 18 a devenit primul monopost cu motor central construit vreodată de Lotus, reprezentând o îmbunătățire remarcabilă față de predecesorii săi cu motor față, Type 12 și 16. Mai târziu, Chapman avea să declare că a considerat modelul Type 18 drept prima mașină de Formula 1 veritabilă a companiei. Mașina a fost dezvoltată ca un model polivalent, putând fi configurată pentru Formula 1, Formula 2 sau Formula Junior. Varianta de Formula Junior a fost, de altfel, mașina în care legenda Jim Clark și-a făcut debutul în competițiile de monoposturi.
Consacrarea
Dacă Lotus 18 a fost scânteia, anii '60 au reprezentat explozia care a lăsat restul lumii automobilistice în urmă. Consacrarea definitivă a lui Colin Chapman a venit odată cu introducerea unor concepte care sunt și astăzi pilonii Formulei 1 moderne.
În 1962, Chapman a prezentat Lotus 25 , prima mașină cu șasiu monococă. În loc să folosească un cadru clasic din țevi de oțel, Chapman a proiectat o structură unitară, inspirată din aviație, unde caroseria însăși prelua sarcinile structurale. Rezultatul? O mașină de trei ori mai rigidă și mult mai ușoară. Cu acest model, legendarul Jim Clark a zdrobit concurența, câștigând 7 din cele 10 curse ale sezonului 1963 și aducând primul titlu mondial pentru Lotus.
Dacă debutul a fost promițător, consacrarea a venit prin două modele care au rescris legile fizicii.
În 1967, Lotus 49 a șocat grila introducând motorul ca element structural: propulsorul Cosworth DFV nu mai era doar o piesă, ci devenea „coloana vertebrală” a mașinii, susținând șasiul și suspensia spate. Un deceniu mai târziu, Chapman a „îmblânzit” aerul cu Lotus 78 . Aceasta a fost prima mașină care a utilizat efectul de sol , folosind podeaua ca pe o aripă de avion inversată pentru a „aspira” mașina spre asfalt. Rezultatul? Viteze în viraje care păreau imposibile, forțând toți rivalii să abandoneze vechile concepte pentru a supraviețui în fața genialului Lotus.
Moștenirea
Colin Chapman s-a stins din viață în 1982, la doar 54 de ani, însă „amprenta” sa este vizibilă pe fiecare mașină de Formula 1 care rulează astăzi pe pistă. Nu a lăsat în urmă doar o listă de trofee, ci un întreg cod genetic al vitezei: șasiul monococă din fibră de carbon, utilizarea motorului ca element structural și obsesia pentru aerodinamică sunt toate ramificații ale ideilor sale curajoase.
