Fernando Alonso, dublu campion mondial, este considerat de mulți drept unul dintre cei mai talentați piloți din istoria Formulei 1. Debutul său în Marele Circ a avut loc la începutul anilor 2000, iar ascensiunea sa a fost rapidă. În 2005 și 2006, Alonso a reușit performanța remarcabilă de a câștiga două titluri mondiale consecutive, punând capăt dominației legendarului Michael Schumacher.
Au urmat însă ani mult mai complicați. Sezonul 2007, petrecut la McLaren, a fost marcat de rivalitatea intensă cu debutantul de atunci, Lewis Hamilton. După revenirea la Renault, Alonso nu a mai avut la dispoziție un monopost capabil să lupte constant pentru titlu, însă și-a regăsit șansa odată cu transferul la Scuderia Ferrari. Între 2010 și 2013, spaniolul a fost de mai multe ori foarte aproape de un al treilea titlu mondial. În special în 2010 și 2012, Alonso a dus Ferrari dincolo de limitele sale. Deși nu a reușit să cucerească trofeul, acele sezoane sunt privite și astăzi ca unele dintre cele mai impresionante demonstrații de talent individual din Formula 1. Ultimul său triumf a venit în mai 2013, în cursa de casă disputată în fața propriilor fani. Nimeni nu știa atunci că acel succes avea să rămână, cel puțin până în prezent, ultimul din cariera sa în Formula 1. A fost vorba despre Marele Premiu al Spaniei din 2013, unde Fernando Alonso a oferit una dintre cele mai complete și impresionante performanțe ale carierei sale pe Circuit de Barcelona-Catalunya, spre încântarea publicului spaniol.
Weekendul nu începuse perfect pentru spaniol. În calificări, Alonso a obținut doar locul 5 pe grila de start, în timp ce pole position-ul a fost obținut de Nico Rosberg. Cu toate acestea, duminică, în ziua cursei, Alonso a demonstrat de ce este considerat unul dintre cei mai talentați piloți din istoria Formula 1.
Chiar în primul tur a realizat una dintre cele mai spectaculoase manevre ale sezonului; profitând de aderența mai bună a monopostului Ferrari și de o alegere inspirată a trasei, Alonso i-a depășit pe Lewis Hamilton și Kimi Räikkönen pe exteriorul virajului 3, spre încântarea zecilor de mii de fani aflați în tribune. Această mutare i-a oferit poziția ideală pentru a începe atacul asupra liderilor.
Un moment-cheie al cursei a venit în timpul opririlor la boxe. Ferrari a executat un undercut perfect asupra lui Sebastian Vettel, permițându-i lui Alonso să-l depășească pe german în urma ciclului de opriri și să preia poziția a doua în cursă.
Un alt moment decisiv a avut loc atunci când l-a atacat pe liderul de atunci, Nico Rosberg. Profitând de viteza superioară a Ferrari-ului, spaniolul a executat o manevră spectaculoasă în virajul 1, reușind să treacă de pilotul Mercedes și să preia conducerea cursei în aplauzele fanilor aflați în tribune.
Din acel moment, Alonso a controlat autoritar Marele Premiu al Spaniei. Pe măsură ce tururile treceau, și-a construit un avantaj confortabil în fața urmăritorilor săi. Kimi Räikkönen, aflat la volanul Lotusului, a încercat să rămână aproape, însă nu a avut răspuns pentru ritmul impus de spaniol. În cele din urmă, Fernando a trecut linia de sosire pe primul loc, cu un avans de peste nouă secunde. Podiumul a fost completat de Kimi Räikkönen și de Felipe Massa, coechipierul său de la Ferrari.
Atmosfera de după cursă a fost una specială. Zeci de mii de fani spanioli au sărbătorit victoria eroului lor local, iar Alonso a celebrat succesul alături de Ferrari într-un moment care părea să fie un alt pas în lupta pentru titlul mondial. Dar nu numai că nu a obținut titlul în anul acela, însă este până în prezent ultima sa victorie în F1.
Triumful de la Barcelona din 2013 rămâne unul dintre cele mai memorabile momente ale carierei sale și să sperăm că nu ultimul.
