După o pauză forțată, F1 își va relua activitatea în curând, chiar pe pământ american, la Miami. Orașul din Florida găzduiește F1 din 2022, dar aceasta nu este prima dată când în „Sunshine State” este organizată o cursă de F1. Sebring a fost locația aleasă pentru a găzdui primul mare premiu american sub regulamentul F1, în 1959, fiind ultima cursă a sezonului. Deși cursa a fost una dramatică, Jack Brabham fiind nevoit să-și împingă monopostul spre linia de finiș pentru primul său titlu, a fost un eșec organizatoric și financiar, tribunele fiind în mare parte goale. Motivele acestui eșec: plasarea acestuia târziu în calendar, pe 12 decembrie, lipsa facilităților, iar la acel moment F1 încă era o necunoscută în SUA, atenția publicului fiind concentrată pe campionatul IndyCar Series.
Istoria F1 în America a fost un amestec ciudat de eșecuri organizatorice și momente sportive memorabile. Unul dintre aceste momente este cursa din 1983 de la Long Beach , într-o eră în care calificările erau foarte importante, pentru că depășirile pe circuitele stradale, după cum știm, sunt foarte dificile.
John Watson, plecat de pe locul 22 a reușit să câștige acea cursă, fiind o performanță care a rămas neegalată până astăzi. În cursă, atât Watson, cât și colegul său, Niki Lauda, plecat de pe locul 23, au început să recupereze poziție după poziție, oferind un 1-2 nesperat pentru McLaren plecând de pe ultimele locuri din grilă. Această cursă nu este doar un record statistic, ci și o demonstrație a faptului că în condițiile potrivite talentul, strategia și consistența pot compensa chiar și când pornești de pe cele mai joase poziții de pe grilă.
Când struții sunt mai interesanți decât mașinile de Formula 1. Se întâmpla la cursa din 1990, disputată pe circuitul stradal din Phoenix , Arizona. Deși deschiderea de sezon este așteptată de obicei cu nerăbdare și produce mult entuziasm în rândul fanilor, cursa din Arizona a fost exact contrariul. Motivul? Un festival local al struților, organizat la 30 de kilometri de Phoenix, în Chandler. Deși cursa a fost una destul de animată, încheiată cu victoria lui Senna după un duel epic cu Alesi, se estimează că în tribune au fost prezenți aproximativ 15 mii de persoane, în timp ce la festival au fost peste 100 de mii.
Legenda spune că mulți jurnaliști străini, aterizați pe aeroportul Sky Harbor, au urcat în taxiuri cerând scurt: „La cursă, vă rog!”. Spre stupoarea lor, după o călătorie de jumătate de oră, nu au fost debarcați în fața boxelor McLaren sau Ferrari, ci în fața unor țarcuri cu praf și pene. Taximetriștii nici măcar nu știau că „Marele Circ” al Formulei 1 se afla în oraș. Bernie Ecclestone, fostul șef al Formulei 1, a folosit situația de la Phoenix pentru a-și exprima frustrarea față de lipsa de promovare a sportului în SUA. Deși nu există o declarație „oficială” despre struți, atitudinea lui Bernie față de cursele americane din acea epocă a fost marcată de câteva afirmații celebre care au întărit ideea că F1 era ignorată în favoarea unor evenimente locale bizare, considerând eșecul de la Phoenix o dovadă că americanii nu înțeleg F1.
Privind în urmă, istoria Formulei 1 în America a fost un amestec ciudat de eșecuri răsunătoare și momente sportive absolut memorabile. De la tribunele goale din Sebring în anul 1959 și „umilința” din Phoenix, unde struții au furat spectacolul în fața mașinilor de curse, până la recordul imposibil al lui John Watson la Long Beach, Marele Circ și publicul american au avut nevoie de decenii pentru a se înțelege cu adevărat.
Fiecare dintre aceste episoade, oricât de bizar sau ciudat a părut la vremea lui, a contribuit la drumul lung și anevoios al acestui sport peste ocean. Astăzi, America a devenit noul „pământ al făgăduinței” pentru F1. Cu etape precum Miami , COTA sau Las Vegas sportul a lăsat în urmă improvizațiile și a învățat să transforme fiecare cursă într-un eveniment global, demonstrând că, după mulți ani de tatonări și lecții învățate pe calea grea, Formula 1 a reușit în sfârșit să cucerească publicul american.
Dacă Bernie Ecclestone vedea America ca pe o piață dificilă și ciudată, cei de la Liberty Media au tratat-o ca pe un teren propriu, aplicând rețeta americană de succes: entertainment total . Prin strategii precum Drive to Survive și transformarea curselor în festivaluri de entertainment, Liberty Media a reușit ceea ce părea imposibil după dezastrul din Phoenix: a transformat Formula 1 dintr-un „sport de nișă” într-un fenomen cultural masiv. Astăzi, SUA nu mai este doar o destinație dificilă în calendar, ci motorul care propulsează relevanța globală a sportului.
