În era noastră suntem norocoși, deoarece fiecare cursă o putem vedea fără mari probleme pe televizor ori pe un stream de pe dispozitive precum telefonul sau calculatorul, însă Formula 1 nu a fost mereu atât de accesibilă. Primele curse nici nu puteau fi urmărite în direct dacă nu erai prezent fizic pe circuit. Totuși, dacă te aflai în anumite țări, precum cele în care transmitea BBC, puteai asculta cursa la radio. În loc să vadă cursa, oamenii trebuiau să și-o imagineze din descrierile comentatorilor. Nu era același lucru ca atunci când stăteai în tribune și îți descria cineva ce vedea, așa cum se întâmpla în transmisiunile de fotbal la radio. Încă de la primele curse de Formula 1, transmiterea era mai organizată. Existau oameni dedicați în fiecare zonă a circuitului, care comunicau ce se întâmplă. De exemplu, dacă, din locul în care se afla comentatorul, acesta îl vedea pe Fangio urmărindu-l pe Farina, iar depășirea avea loc trei viraje mai încolo, unde nu putea vedea, existau persoane care transmiteau informațiile mai departe prin telegrame.
Telefonau sau trimiteau prin radio de scurtă frecvență către comentatori depășirea. Totuși, urmăritorii Formulei 1 nu erau cu totul în întuneric, față de cum s-ar fi văzut pe circuit, deoarece câteva zile mai târziu la TV apăreau rezumate de la fața locului, existând camere cu film care filmau circuitul.
Prima cursă transmisă la TV a fost nu foarte târziu, ci în al patrulea sezon, în 1953. Este vorba despre Marele Premiu al Marii Britanii, dar întreaga operațiune a fost mai degrabă experimentală. Erau doar câteva camere fixe în unele zone importante, iar transmisiunea era practic cea de la radio cu două-trei camere în plus. Difuzarea nici nu era integrală, ci era între programele normale ale BBC-ului. Formula 1 încă nu era un program gata ambalat de transmis la TV. Drepturile de transmisiune erau împărțite între televiziunile naționale ale țării în care avea loc respectivul Mare Premiu. Ei se ocupau de transmisiunea și de împărțitul drepturilor, de aceea nu era niciodată vorba să vezi un întreg sezon la TV. Asta ducea la o segmentare, puteai să vezi un Mare
Premiu la BBC și altul pe Channel 4, de exemplu. Marea revoluție pentru Formula 1 a avut loc în anii `70-`80 cu venirea lui Bernie Ecclestone. El a realizat că Formula 1 ar putea fi propriul său brand care să aducă vânzări, și avantajul lui ar sta în drepturile de difuzare. Odată cu crearea FOCA (Formula One Constructor Association), Ecclestone a început standardizarea transmisiunilor. Pentru ceva timp, tot televiziunea locală se ocupa de transmisiune, dar modul în care se făcea a devenit standard. Nu mai venea fiecare televiziune cu propriul său pachet de grafici.
Ecclestone a început să vândă Campionatul Mondial ca un pachet, negociind acorduri în care televiziunile se angajau pentru sezoane întregi, în loc să transmită curse individuale, în funcție de cum reușeau să negocieze. Din cauza limitărilor vremii, transmisiunile erau de slabă calitate, până în anii `90 nici nu se vedeau grafici permanente. Unul dintre motive era metoda complicată și execuția manuală. Textul trebuia suprapus peste transmisiune și datele erau introduse manual. Ușor de făcut pentru un sport cu o grafică destul de ușoară precum scorul la fotbal, greu pentru timpii pe circuit în timp real. Un al doilea motiv ar fi faptul că televizoarele aveau ecranul de dimensiuni mici și cu rezoluții mici, așa încât graficile trebuiau să fie mari, intrând astfel în competiție pentru micul ecran, cu însăși cursa. În anii `90 Formula One Management a început să experimenteze cu transmisiunile digitale, dar în mare parte au rămas analog până în secolul XXI.
Odată cu venirea televizoarelor digitale și clarității net superioare față de tubul catodic, datele au început să fie arătate pe transmisiune, dar din cauza prevalenței televizoarelor 4:3 și a celor analog, ele erau temporare, pentru câteva momente, astfel încât cursa să fie vizibilă. Pentru vârful motorsportului, Formula 1 a fost destul de în urmă în ceea ce privește actualitatea și transmisiunile, până pe la mijlocul anilor 2000, când încă se luau în considerare ecranele 4:3. Pentru o perioadă, grafica nu era plasată pe margini, ci în mijlocul ecranului, pentru a nu fi tăiată pe ecranele cu un raport de aspect mai mic.
Un lucru mai puțin știut e că Formula 1 a fost printre primele sporturi care au încercat streaming-ul, prin F1 Digital, cu aproape 20 de ani înaintea F1 TV, și funcționa în mare parte precum F1 TV. Dar a fost prea devreme, “ahead of it’s time”, cum ar zice anglofilii. În concluzie, de la un simplu comentariu radio, la transmisiuni pe întreg circuitul cu atâtea statistici încât abia le mai suportăm, evoluția transmisiei e cel puțin la fel de spectaculoasă ca a mașinilor.
