La începutul fiecărui sezon de Formula 1 atenția este îndreptată spre echipele și piloții care au reușit cel mai mare progres față de anul trecut, dar și spre cei care au cele mai dezastruoase începuturi. Un exemplu relevant la acest început de sezon este Oscar Piastri, pilot care nu a reușit să ia startul în niciunul dintre cele două Grand Prix-uri de până acum: în Australia, din cauza unei greșeli în turul de formare, iar în China, din pricina monopostului care nu a ieșit de la boxe. Totuși, de-a lungul istoriei F1, mulți piloți au avut o mulțime de abandonuri, iar despre unul dintre ei voi vorbi astăzi.
Andrea de Cesaris
Il Professore a fost un pilot italian de Formula 1 activ în principal în anii ’80 și începutul anilor ’90, cunoscut atât pentru viteza sa, cât și pentru numărul foarte mare de abandonuri. A debutat în 1980 reușind să urce de câteva ori pe podium, fără însă să câștige vreo cursă. De Cesaris a devenit celebru pentru stilul său de pilotaj agresiv și riscant, iar din cauza numeroaselor accidente și retrageri din curse a fost poreclit „de Crasheris”.
Italianul a avut una dintre cele mai lungi și variate cariere din Formula 1, concurând între 1980 și 1994 pentru nu mai puțin de zece echipe diferite, printre care Alfa Romeo, McLaren, Ligier, Brabham, Rial, Scuderia Italia, Jordan și Sauber. A debutat foarte tânăr, la doar 21 de ani, cu Alfa Romeo, iar în 1981 a ajuns la McLaren. Totuși, perioada sa la echipa britanică a fost dificilă, fiind marcată de numeroase accidente și abandonuri.
Revenirea la Alfa Romeo, în 1982 și 1983, a reprezentat apogeul carierei sale. În acest interval de Cesaris și-a demonstrat viteza pură reușind să obțină un pole position și mai multe podiumuri, inclusiv două locuri secunde în sezonul 1983, când a fost foarte aproape de prima sa victorie. Cu toate acestea, chiar și în acea perioadă, a continuat să aibă probleme de fiabilitate și consistență, pierzând puncte importante din cauza abandonurilor.
După plecarea de la Alfa Romeo, cariera sa a devenit una instabilă, schimbând frecvent echipele și nereușind să se impună în fruntea clasamentului. A trecut pe la Ligier, Brabham și alte echipe de mijlocul sau coada grilei, unde, deși uneori arăta un ritm competitiv, rezultatele erau adesea compromise de incidente sau probleme tehnice. Un moment de revenire a venit în 1991, când a concurat pentru Jordan. În acel sezon de Cesaris a obținut mai multe clasări în puncte și a fost aproape de un podium memorabil în Marele Premiu al Belgiei. Ulterior, a continuat să piloteze pentru echipe precum Tyrrell și Sauber. Și-a încheiat cariera în 1994.
Rapid, dar imprevizibil
Cariera lui Andrea de Cesaris a fost marcată de un număr impresionant de abandonuri. Din cele 214 participări în Formula 1, el a abandonat de 135 de ori, adică în aproape două treimi dintre cursele sale. Deși a avut momente în care a terminat pe poziții bune, majoritatea carierei sale a fost afectată de accidente, probleme tehnice sau fiabilitatea redusă a monoposturilor din acea perioadă.
Cel mai spectaculos accident al pilotului italian a avut loc în Austria 1985 (Österreichring) când a pierdut controlul monopostului Ligier la viteză mare răsturnându-se de mai multe ori, dar scăpând aproape nevătămat. Alte incidente notabile au fost în: Marea Britanie 1981 (Silverstone) unde pierderile de control repetate l-au costat locul la McLaren, Monaco 1982, Italia 1983 (Monza) unde a pierdut controlul în fața fanilor italieni și Belgia 1991 (Spa-Francorchamps) unde motorul monopostului Jordan a cedat spectaculos provocând abandonul său.
Viața lui Andrea de Cesaris s-a încheiat tragic pe 5 octombrie 2014, când a murit într-un accident de motocicletă la Roma, după ce a pierdut controlul și s-a izbit violent de un parapet de protecție.
