Cel mai probabil acest interviu la dublu va fi precum salata bouef, servit de Crăciun, un amestec de ingrediente (a se citi întrebări) ce nu respectă neapărat rețeta originală (a unui interviu), că doar suntem români și facem salata boeuf și cu porc sau pui, dar la finalul căruia sigur ți-ai mai dori o porție. Să începem...
Aveți niște nume inedite, atât cele de botez, Antal și Cedric, dar și cele de familie, Putinică și Ghigea, însă ne-ar interesa ce porecle aveați în copilărie sau încă aveți?
Antal — Porecla din liceul militar, încă din primul an, a fost Polo, eram destul de măricel și lat în umeri, probabil de aici a venit. Cert este că la un moment dat în anul 4, pentru că foloseam numai porecle între noi în liceul militar și nu mai răspundeam la Antal, când am ajuns acasă si mă striga mama, nu mă întorceam. Evident că se supăra pe mine! Ne spuneam atât de mult pe porecle, și ne spunem în continuare, pentru că Biggy e Biggy, Căluțul e Căluțul, astfel încât copiii lor ne știu după porecle. Pe mine mă știu de Polo, nu prea mă știu de Antal.
Cătălin — În copilarie jucam foarte mult fotbal. Am jucat la juniori la Steaua și porecla mea era „Hagi".
Cred că oricine a vizionat, în perioada copilăriei sau adolescenței, un film care i-a rămas bine întipărit în memorie. Care este filmul care v-a marcat copilăria? Dar cartea?
Antal — Adolescența mai degrabă, Top Gun. Iar cartea, orice de Jules Verne. Ba nu, mint! „Rendez-vous cu Rama" de Clarke, wow, SF old school.
Cătălin — Douăzeci de mii de leghe pe sub mări – Jules Verne.
Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ați făcut vreodată, copil fiind sau adult?
Antal — Păi când ești copil faci anumite nebunii, când ești adult faci altele. Copil, deși aveam la bunicul toți pomii fructiferi posibili, eu mă urcam pe gardul vecinilor ca să fur cireșe, gutui și așa mai departe. Și îmi luam bătaie și de la proprietari și de la bunic. Adult, când am mers prima dată pe autostradă în Germania cu 313 km/h.
Cătălin — Să schiez de la Clăbucet Plecare fără să știu să schiez. Două ore mai târziu, cand am ajuns la Clăbucet Sosire, știam.
Care este cel mai ciudat lucru care vi s-a întâmplat vreodată, ceva ce sfidează logica?
Antal — Păi e clar la mine, deși am fost pilot, deși am zburat, eu în continuare când văd un autobuz din ăla de călători uriaș (a se citi avion de pasageri mare), care vine la aterizare cu 200-300 km/h, eu tot nu înțeleg cum stă în aer. Deci nu înțeleg neam! Mă uit și ceva în mine spune „nu are cum", deși repet, știu exact fizica din spatele lui, dar nu, nu pot înțelege.
Cătălin — Faptul că deși am spus de sute de ori că țin cu Ferrari, sunt mulți care pretind că țin ba cu Verstappen, ba cu Norris, ba cu Piastri.
Care e cea mai sinistră sau neobișnuită melodie sau artist pe care îl ascultați în secret și nu ați recunoaște în public, până acum?
Antal — Dani Mocanu.😊)))))) Glumesc, evident! Cea mai sinistră?! Cam tot ce am ascultat am ascultat cu prietenii, poate cea mai dură așa ar fi faza mea de Festival „Dominator" prin 2013.
Cătălin — Nu ascult muzica sinistră. Sunt un romantic incurabil.
În cele două episoade ale podcastului „În garajul lui Cătă" v-am putut descoperi și altfel decât în postura de comentatori de Formula 1 și am văzut că sunteți doi tipi amuzanți și puteți fi lejer sufletului petrecerii; am vrea să știm care este bancul vostru preferat?
Antal — Nu pot să îl spun pentru că este misogin.
Cătălin — Marea majoritate a bancurilor pe care le stiu nu pot fi spuse in public. 😊)))))))
Care sunt cele mai haioase apeluri sau mesaje greșite pe care le-ați trimis sau primit vreodată?
Antal — Nu mi s-a întâmplat, nici să trimit, nici să primesc. Mi-aș fi dorit, de ce nu? Dar nu s-a întâmplat.
Cătălin — Am rugat o reprezentantă a unei firme de marketing să îmi dea numărul ei de telefon privat și o sun eu mai târziu.
Care sunt cele mai nefolositoare cadouri pe care le-ați primit vreodată și ce ați făcut cu ele?
Antal — Mmmm... Păi nefolositoare în principiu erau cadourile bunicilor, pentru că ei făceau cadouri maiouri, șosete și nu prea le foloseai copil fiind, deja lumea se schimba... ei erau un pic ancorați în trecut, era mai complicat să te încalți sau să te îmbraci cu lucrurile dăruite de ei, dar le păstram din respect față de bunici.
Cătălin — Un dop de sticla de vin care arată ca un produs dintr-un sex-shop. Zace pe undeva printr-o cutie.
Care e cel mai ciudat sau inedit tabiet pe care îl ai?
Antal — Nu este tocmai un tabiet, dar nu cred în coincidențe.
Cătălin — Totdeauna pășesc peste praguri cu dreptul.
Care e talentul tău secret (sau aproape secret) care ar surprinde pe toată lumea?
Antal — Faptul că scriu versuri, bănuiesc. Știu doar prietenii mei apropiați, nu am făcut caz pe tema asta. De gătit știe multă lume că gătesc bine și că îmi plac florile, dar cam atât. Probabil, versurile. Dorința mea ascunsă de a fi poet, deși în fapt am rămas doar un versificator bunicel.
Cătălin — Trag extrem de bine cu pistolul. În poligon.
Dacă ai putea să ai o superputere absurdă, de genul „să dispari doar când dai de treabă", care ar fi și cum ai folosi-o?
Antal — Nu știu dacă este absurdă, dar eu aș vrea să pot zbura. Exact cum zboară Superman! Nu îmi trebuie puterea lui, nu vreau să sparg munți, planete și să am ochi laser, nu, vreau să zbor. Ar fi superb! De multe ori privesc păsările cum zboară și câtă grație au și mă „inervez" pe ele, cum ar veni.
Cătălin — Să poți auzi gândurile oamenilor.
Dacă ai putea să trăiești într-o perioadă istorică pentru o săptămână, care ar fi aceea și ce ți-ar plăcea să faci acolo?
Antal — În al Doilea Război Mondial, aș vrea să fiu pilot militar în Luftwaffe pe Messerschmitt Bf 109 „Gustav". Cred că am și fost într-o viață anterioară, feelingul meu ăsta e.
Cătălin — În anii 1800 în Vestul Sălbatic. Să trăiesc o saptămână cu amerindienii.
Dacă ar exista o „zi oficială a leneviei totale", cum te-ai organiza pentru a o petrece perfect?
Antal — Nu îmi place să stau degeaba, eu stau degeaba doar când îmi este foarte rău. Din când în când, foarte rar, cam de două ori pe an, am niște dureri de cap groaznice. Și atunci, ca un animal rănit, mă ascund în fundul unei camere în care fac black out total și zac acolo. Dar altfel nu prea zac, tot timpul fac ceva. E posibil să am ADHD. Dacă mă vedeți când comentez, mi-ați da dreptate.
Cătălin — Tot caut o astfel de zi, dar nu o găsesc de mulți ani. Cred că nu aș părăsi canapeaua pentru 24 de ore.
Știm cu toții că dragostea trece prin stomac. Dacă ai avea posibilitatea de a lua cina cu o persoană, într-unul dintre cele mai bune restaurante din lume, pe cine ați alege și unde ați merge?
Antal — Prefer să gătesc eu ceva bun și să fie acasă. Ar fi cina perfectă!
Cătălin — Pe Enzo Ferrari la Coliba Haiducilor. 😊)))
Rămânând în zona gastronomiei, care e cea mai mare catastrofă culinară pe care ai provocat-o acasă și cum au supraviețuit cei apropiați?
Antal — Până în 2001 nu știam să fac ou ochi, nu știam să prăjesc nimic. Pur și simplu, după ce am divorțat, am învățat să gătesc de nevoie și a început să îmi placă. Poate și pentru că nu am greșit niciodată o mâncare. Probabil aș da greș cu prăjiturile, de aceea nu fac. Pentru că la prăjituri nu e de talent și inspirație, de lingură, de miros, de gust. E de gramaj, de cântar, de miligram, gram și așa mai departe. Nu vreau așa ceva.
Cătălin — O tocăniță de vită. Din fericire nimeni nu a trecut de prima înghițitură.
Dacă ai putea avea o conversație cu o versiune mai tânără a ta, din ce perioadă a vieții tale ar fi și ce sfat i-ai da?
Antal — 2007, știu exact ce ar trebui să fac dacă m-aș întoarce în timp și ce sfat i-aș da. Uite, aici chiar am ceva de spus. Trăiam cu impresia că în 2007 puteam să fac lucrurile diferit, 2007-2008, în acea perioadă, puteam să fac anumite lucrurile diferit și cu siguranță rezultatul ar fi fost altul. Am gândit chestia asta destul de mult, cred că mă obseda. Și într-o noapte am avut un vis iar visul era în felul următor. E pe bune, nu am spus nimănui acest lucru! Visul era că m-am întors în timp, m-am trezit în 2007, știam foarte clar ce trebuie să fac acum. Și astfel nu mi-am pierdut logodnica, câștigam bine și am investit banii unde trebuie, și așa mai departe. Deci, a fost superb. Ca-n vise! Am ajuns să am fermă de animale așa cum mi-am dorit toată viața, aveam cai. Și într-o dimineață, m-am trezit și mi-am dat seama că lângă mine nu era Ronan, cățelul meu favorit (care s-a stins în realitate). Ronny nu era deloc prezent în visul meu și mi-am dat seama că eu, schimbând viitorul, nu l-am mai avut niciodată pe el. Pentru că pe el l-am luat în 2007, în decembrie, în „compensare" cu ce mi se întamplase în anul acela. Și atunci am tras concluzia: prefer să nu schimb nimic din ce am făcut în viața asta! Tocmai de aceea, pentru că nu știi pe cine poți pierde din ce ai deja.
Cătălin — Aș vorbi cu Cătălin de la 16 ani și i-aș spune că totul va fi bine, să aibă răbdare și să muncească mult.
Se apropie Crăciunul, iar pentru foarte mulți este cea mai frumoasă perioadă din an. Pentru voi care este sărbătoarea preferată și de ce?
Antal — Urăsc lunile noiembrie-decembrie, organic. Le urăsc din toată ființa mea, nu pentru că sunt sărbătorile astea, ci pentru că presiunea socială este uriașă, pentru că totul se lasă pe ultima sută de metri, și la serviciu, și cu familia, cu toate. Și pentru că este aglomerație în oraș, și pentru că toată lumea este pe grabă, toată lumea este nervoasă, toată lumea este pe fugă, cheltui foarte mulți bani pentru nimic în fond. Le urăsc, sincer! Dacă pot sta acasă să fac zacuscă și pastramă și alte porcării, să îmi văd de viață, fără stresul „decembrist", e perfect!
Cătălin — Crăciunul, pentru că este momentul unui nou început.
Care e cel mai amuzant sau neașteptat incident de Crăciun pe care l-ați trăit vreodată și pe care l-ați putea povesti cititorilor gazetei?
Antal — Nu mi s-a întâmplat niciun moment amuzant de Crăciun. Din contră! Am avut numai momente nasoale în ultimii 10 ani, din ce îmi aduc aminte.
Cătălin — Am pornit mașina ca să o încălzesc. Eram la Bran. Am închis ușa și s-a încuiat automat. Tata a venit din București cu al doilea rând de chei, dar nu a funcționat. A trebuit să sparg un geam.
Cum era Crăciunul în copilăria voastră?
Antal — Aaa, bun, în copilărie! Hai să vă spun cum era de Crăciun în copilărie, și mă refer aici până la 14 ani, când am plecat în armată, la liceul militar. Crăciunul îl făceam la bunici, de fiecare dată, zăpada era cât gardul, dădeai la lopată copil fiind și tu, ca să ajuți bunicul, că obosea. De Crăciun se colinda, te duceai pe la vecini, erai primit cu tot felul de turtă dulce, nuci umplute și alte lucruri de genul ăsta; și se scoteau în stradă în fiecare noapte până de Anul Nou câte 2-3 baloți de paie și li se dădea foc; și se făcea ca un foc de tabără. Era minunat, iar noi ne învârteam în jurul lui și ne bucuram și ne uscam mănușile, șosetele.
Cătălin — Cu zăpadă! 😊)))
Care este cel mai frumos cadou pe care l-ați primit de Crăciun?
Antal — Încă îl aștept.
Cătălin — Iubire de la copiii mei.
Când spuneți Crăciun spuneți...
Antal — Urăsc Crăciunul, v-am spus?! :))) În primul rând este o sărbătoare inventată, nu are niciun sens, nicio logică, (my pov). Nu e nici religios, nici cu Moș Crăciun roșu, nici că îți coboară pe coș și te obligă să ai șemineu sau sobă, că altfel... Nu, nu, Crăciun nu.
Cătălin — Reflecție, planuri și speranță.
Vă mulțumim că ați acceptat să ne deschideți ușa spre cei care sunteți dincolo de ceea ce se vede în spațiul public și vă mulțumim pentru tot ceea ce faceți pentru Formula 1 în țara noastră, pentru aportul vostru la comunitatea de WhatsApp Formula 1 în România și, nu în ultimul rând, pentru tot sprijinul acordat Gazetei; vă suntem recunoscători. Vă dorim să aveți sărbători cu bine și cu bucuria lucrurilor pe care le-ați realizat în anul ce aproape s-a încheiat! Dacă aveți și voi o urare pentru cei ce vor citi acest interviu la dublu, acum e momentul să o faceți.
Antal — Hai să ne întoarcem la vremurile când aveam Formula 1 de Crăciun sau pe 1 ianuarie. Ooffff, cum era! S-a întâmplat, știe oare cineva când s-a întâmplat asta? Uite le-am dat un test cu ocazia asta. În loc de o urare și o bombonică, le-am dat un test. :))) Dar să știți că vă doresc, din tot sufletul, liniște și să fiți în continuare voi și să faceți lucruri care vă plac. Pentru că astea contează în viață!
Cătălin — Vă doresc tuturor să aveți sărbători liniștite și cu suflet curat! Vă mulțumesc tuturor pentru faptul că urmăriți Formula 1 și că ne urmăriți în fiecare weekend. Sper să știți că sunteți extrem de importanți pentru noi și ne auzim în februarie din... Bahrain!
