Mulți îl consideră a fi cel mai mare pilot din toate timpurile. În șapte sezoane complete de Formula 1 (a ratat unul recuperându-se după o accidentare aproape fatală) a fost campion mondial de cinci ori (cu patru echipe diferite) și vicecampion de două ori. În cele 51 de Mari Premii din campionat, a pornit din prima linie a grilei de 48 de ori (inclusiv 29 de pole position-uri) și a stabilit de 23 de ori de cel mai rapid tur al cursei, obținând 35 de clasări pe podium, dintre care 24 au fost victorii. Numele lui este Juan Manuel Fangio.
Juan Manuel Fangio și Marele Premiu al Cubei Marele Premiu al Cubei a avut loc pentru prima dată în 1957. Traseul de 5,2 km se întindea de-a lungul faimosului bulevard El Malecón, și a fost ideea lui Fulgencio Batista. Batista fusese președintele ales al Cubei între 1940 și 1944, dar mandatul său fusese marcat de corupție. După ce a fost înlăturat de la putere a revenit în 1952 printr-o lovitură de stat, instaurând un regim dictatorial care a permis mafiei americane să se infiltreze în Havana, în timp ce populația locală săracă era tratată cu dispreț.
În acest context s-a născut ideea Marelui Premiu al Cubei. Pe măsură ce opoziția față de regimul său creștea, Batista a decis să investească într-o cursă internațională de prestigiu pentru a menține imaginea Cubei pozitivă în presa mondială. Piloți din diverse discipline au fost invitați să participe, atrași atât de onorariile generoase oferite de regimul lui Batista, cât și de premiile consistente puse în joc. Doar pentru a participa la prima ediție a cursei, în 1957, Juan Manuel Fangio a primit 7.000 de dolari. Victoria sa la volanul unui Maserati 300S i-a adus și mai multe câștiguri. După succesul primei ediții, Batista a decis să folosească din nou cursa în scopuri de propagandă în 1958. Fangio, aflat ap roape de finalul carierei, era favoritul cla r al competiției, iar fanii veneau în număr mare pentru a-l vedea, probabil, pentru ultima dată în acțiune. Însă, în anul care trecuse de la primul Mare Premiu, Cuba se schimbase radical. Agitația politică era atât de intensă încât guvernul nu mai putea ascunde nemulțumirea generală din spatele imaginii sale de paradis americanizat. Piloți celebri, precum Fangio, au fost cazați la luxosul Hotel Lincoln și însoțiți de gărzi de corp, o măsură menită să asigure desfășurarea fără incidente a cursei de luni. Fangio obținuse pole position la volanul unui Maserati 450S împrumutat de la americanul Temple Buell. Totul părea sub control până în seara zilei de 23 februarie.
Cu pistolul „la tâmplă” Barul hotelului Lincoln era plin de piloți și membri ai echipelor, iar în jurul orei 21:00, mulțimea de localnici curioși s-a strâns să-și vadă idolii și să ceară autografe. Când Fangio s-a apropiat să semneze ceva pentru un tânăr din public, s-a trezit cu o armă Colt .45 îndreptată spre el. Inițial a crezut că este o glumă proastă, până când bărbatul tremurând i- a spus politicos că este răpit, cerându-i să-l urmeze. Fangio a ales să coopereze pentru a evita un posibil dezastru. În cartea The International Grand Prix Book of Motor Racing , Fangio a povestit: „Mi s-a spus că Mișcarea de la 26 Iulie este o organizație politică a lui Castro. „Ești oaspetele nostru, mi-a spus bărbatul de lângă mine. Vei fi tratat cu respect. Facem asta pentru că ești, în acest moment, cel mai faimos vizitator al insulei. Mâine nu vei lua startul în Marele Premiu, dar apoi vei fi eliberat. Dorim doar să atragem atenția lumii asupra mișcării noastre, pe care Batista încearcă să o suprime.”
Fangio a fost mutat dintr-o casă în alta pentru a-i fi ascunsă locația. A primit cină, a fost lăsat să-și sune familia și, în ziua cursei, a urmărit Marele Premiu al Havanei la televizor împreună cu răpitorii săi. Aceștia făceau parte din Mișcarea de la 26 Iulie, condusă de Fidel Castro, și mai încercaseră să-l răpească pe Fangio și în 1957.
O cursă dezastruoasă și sfârșitul regimului Batista Batista a ordonat amânarea startului cu două ore, sperând că Fangio va fi găsit.
Când a devenit clar că nu va reveni, mașina sa a fost oferită pilotului Maurice Trintignant, iar cursa a început. Dar competiția din 1958 s-a transformat într- o tragedie. O mașină a început să piardă ulei, iar pe turul al cincilea, cubanezul Armando Garcia Cifuentes a derapat și a intrat în mulțime. Șapte spectatori au murit, iar alți 40 au fost răniți. Cursa a fost oprită după doar șase tururi. Între timp, Fangio a fost eliberat după 29 de ore de captivitate, la ambasada Argentinei din Havana. Eșecul regimului de a-l găsi pe campionul mondial a expus slăbiciunile profunde ale dictaturii. În mai puțin de un an, Batista a fugit din țară, iar revoluția cubaneză condusă de Castro și Che Guevara a preluat puterea. Deși noul regim avea să aducă propriile restricții și lipsuri, povestea răpirii lui Fangio a rămas un moment definitoriu în istoria Cubei, o dovadă că, uneori, sportul și politica pot schimba împreună cursul lumii.
