În acest sezon am auzit adesea de suspensii. La un moment dat se credea că acest lucru era secretul din spatele succesului McLaren. Dar din nou vin întrebări importante: „Ce face ea? De ce avem nevoie de ea? Ce s-ar întâmpla dacă nu am avea-o?". Nu sunt întrebări cu puțină importanță și în ediția de azi vom explica pe scurt ce e o suspensie și ce face ea la modul general. Prima întrebare pe care trebuie să o punem este aceasta: „Cum sunt legate roțile de mașină?". Poate părea o întrebare stupidă. Cum adică să fie legate? Le pui acolo să stea bine și solid. Dar această abordare are o problemă foarte mare. Dacă ați fost vreodată atenți la drumul pe care mergeți ați fi observat că în mod vizibil are denivelări și iregularități. Mașina tot urcă și coboară un pic câte un pic. La viteze mari aceste lucruri devin sesizibile. Dacă roțile ar fi fixate rigid de șasiu, nu doar roțile ar urca și coborî când lovesc fiecare denivelare, ci întreg șasiul ar urma exact aceeași mișcare.
Nu e un lucru de dorit, în primul rând, iar pentru un pasager ar fi evident disconfortul, fiind aruncat sus-jos în continuu nu e o senzație plăcută (oricine a mers cu cu un BMW poate confirma)... De asemenea, când o iregularitate a drumului trimite mașina în sus, roata va fi temporar fără contact cu drumul. Acest ultim factor nu este așa important pentru mașinile normale, dar pentru cele de cursă este. Vrei să ai mereu toate roțile în contact cu drumul. Fără contact nu ai aderență și nu poți accelera, ci doar vei pierde viteză din cauza rezistenței aerodinamice (care este masivă la vitezele din motorsport). De asemenea, se creează un risc de a crea daune șasiului (a se vedea Leclerc în Ungaria anul ăsta) care duce la un comportament imprevizibil și o pierdere a performanței. Suspensia are un rol important în alinierea roților (unghiul lor, da, roțile nu sunt „drepte"). Acum întrebi cum putem rezolva aceaste probleme foarte mari. Soluția, ca de obicei, pare atât de simplă încât ați zice că nu se poate. Soluția este de a nu avea roțile fixate de mașină, ci legate de monopost prin ceva care se poate comprima și extinde (arcuri de obicei). Deci în loc de a lega roțile de șasiu cu o bară de metal sau altceva rigid, le poți lega cu un arc (chiar dacă în realitate nu e doar unul, aici pentru simplitate le vom compune de parcă ar fi unul). Acum când mașina vine în contact cu o denivelare în loc ca mașina să fie aruncată în sus se întâmplă următorul lucru: arcul se comprimă și energia mecanică este stocată sub formă de energie elastică potențială și șasiul este relativ într-o poziție stabilă. Dar suspensia nu e doar un arc, altfel le-am fi spus arcurile mașinii. Mulți dintre voi cu siguranță ați anticipat următoarea problemă.
Mașina nu mai poate fi tratată ca un corp unitar cu o singură masă, ci este ca un corp compus cu două mase. În timp ce partea nesuspendată (roțile care nu sunt susținute de suspensie) este mereu în contact cu drumul, suspensia atingându- și scopul ei, dar masa suspendată (șasiul, rezervoul etc.) oscilează la nivelul de compresie al arcului (ex. arcul se comprimă 1 cm, coboară 1 cm). Da, este absorbită energia, dar apoi toată este eliminată din nou prin extindere și cum am văzut cu toții (în alte arcuri) nu este instant, mai compresându-se și extinzându-se un pic până revine la forma stabilă. Asta ar face ca masa suspendată să ricoșeze cu fiecare mișcare a arcurilor până când se stabilizează. Iar asta este un lucru nedorit. Nu am scăpat de energia care mișca mașina în sus, doar am întârziat efectul ei și am făcut-o să aibă efect doar asupra masei suspendate. Nu este de dorit nici acest lucru.
Dar ce mai putem face? Până acum am încercat să absorbim energia, dar acum trebuie să și scăpăm de ea. Cei mai diligenți dintre voi își vor aminti de o lege a fizicii care spune că energia nu poate fi distrusă. Deci cum scăpăm de ea? O vom transforma într-un alt fel de energie. Asta se face prin folosirea amortizoarelor. Este un proces simplu. Amoritizorul conține un piston (asemănător cu cel al unui motor) care, atunci când arcul este comprimat, el împinge pistonul care se află într-un ciclindru umplut cu ulei. Mișcarea forțează uleiul să treacă prin orificii calibrate creând o rezistență care disipează energia sub formă de căldură. Energia se disipează datorită vâscozității uleiului care circulă prin orificiile de calibrare din interiorul amortizorului. Și dacă vă întrebați ce se întâmplă cu căldura tocmai produsă, ea este disipată către carcasă și se elimină în atmosferă. Am rezolvat problema. Când arcul nu mai e comprimat, energia nu va mai fi eliberată, deoarece deja a fost transformată în energie termică. Într-o mașină reală și mai ales pe monoposturi lucrurile nu sunt așa de simple, dar pentru o detaliere a suspensiei folosite în F1 trebuie să asteptați până în ediția viitoare.
