Un element la care rareori ne gândim în ceea ce privește monoposturile de Formula 1 este designul lor open wheel . Această serie, cunoscută ca ,,vârful tehnologic al motorsportului” a decis să rămână la formatul open wheel , în timp ce majoritatea mașinilor normale s-au mutat pe un design closed wheel chiar din anii ‘30.
Și în Formula 1 au existat monoposturi closed wheel , dar niciunul permanent în această formă. Exemplul cel mai cunoscut este W196, care avea o versiune streamliner. În primă fază au existat dubii față de închiderea roților, chiar în cadrul echipei, motiv pentru care streamliner -ul era doar o versiune a monopostului și nu era prezent permanent.
Motivul pentru care exista o reticență asupra formatului closed wheel consta în materialul necesar pentru acoperirea monoposturilor, care adăuga aproximativ 70-100 de kg în plus, ceea ce reprezenta 10- 15% din greutatea standard a monopostului

Din formula a=F/m reiese că accelerația este direct proporțională cu forța de tracțiune și invers proporțională cu masa monopostului. Dacă forța motorului rămâne aproximativ constantă, creșterea masei reduce raportul F/m, deci accelerația scade și performanțele dinamice se diminuează. Din acest motiv, soluția nu a fost utilizată pe toate circuitele.

Dar inginerii Mercedes s-au bizuit pe acest design datorită unui avantaj major pe care îl avea. Din formula pentru accelerație nu am menționat că nu se ia în considerare un al treilea element care afectează accelerația, anume rezistențele la înaintare. Ele complică în practică accelerația și o fac să nu fie constantă, deci viteza nu devine o ecuație liniară. Tocmai din acest motiv inginerii au crezut că pe unele circuite versiunea de streamliner e mai bună.
Avantajul designului closed wheel este cel ce reduce rezistența la înaintare a aerului. În versiunea open wheel roțile creează turbulențe mari, care implicit duc la o rezistență a aerului mai mare la înaintare. Acum, un fapt despre această rezistență ne vine în ajutor: rezistența nu crește liniar. De exemplu, dacă mergi de două ori mai repede decât viteza x, rezistența nu va fi de două ori mai mare, ci cuadratică, adică, dacă ai o viteză x și ajungi la viteza 2x, rezistența la viteza 2x va fi de 2 la puterea a doua ori cea de la viteza x, adică de patru ori mai mare. La viteza 3x va fi de trei la puterea a doua ori rezistența la viteza x, adică de nouă ori cea de la x. La viteza 4x, de patru la puterea a doua ori cea de la viteza x, adică de 16 ori mai mare. După cum vedeți, creșterea este extraordinar de mare și rapidă.
Inginerilor Mercedes le-a venit o idee: oare pe circuite de viteză mare, precum Monza, beneficiul rezistenței mai mici depășește deficitul kilogramelor în plus? Acest calcul este greu de făcut pe hârtie într-un mod concludent. Pe de o parte ai beneficiul rezistenței scăzute, care oferă, la viteze mari, o accelerație mai ușoară și implicit o viteză de vârf mai mare, dar oare depășește deficitul pe restul circuitului, cu o accelerație mai lentă la început și viteze mai mici, precum și o frânare mai lungă datorită masei în plus?

Multe întrebări, puține răspunsuri, dar pentru a afla, trebuie să vedem pe pistă. Așa că nemții s-au apucat de treabă, debutând în 1954 la Reims în marele premiu al Franței. Cu această versiune, Fangio a reușit să câștige marele premiu. Urma să fie folosit și la Monza, dar nu de toți piloții Mercedes. Tot Fangio a câstigat cu streamliner -ul.

Ultima apariție a streamliner -ului avea să fie la Monza în 1955, unde Sterling Moss urma să câstige. Din acel an, Mercedes decide să se retragă pentru câteva decenii din motorsport după tragicul accident de la cursa de douăzeci și patru de ore de la Le Mans.
Odată cu ei, avea să se ducă și ideea de closed wheel în Formula 1, ulterior, urmând ca FIA să interzică acest design din dorința de a se diferenția de sport car -uri, cerând în mod expres ca roțile să fie aflate în afara șasiului, ceea ce forțează un design open wheel , regulă ce a rămas până în ziua de astăzi.
Acum, acest experiment rămâne doar o curiozitate istorică, dar ne putem gândi: dacă ar fi continuat, ar fi devenit designul closed wheel normativ? Din păcate, răspunsul nu îl vom ști niciodată.



